Sticla si fabricarea sticlei

Sticla este un corp stravazator, fara culoare, dar care poate fi colorat. Ea se zgarie greu, dar se sparge usor. Incalzita la o temperatura inalta, sticla se inmoaie ca ceara si devine lichida ca apa. Cand e moale, se poate lucra usor si se fac din ea geamuri, oglinzi, pahare, carafe, butelci (sticle) si alte multe obiecte folositoare omului.

Sticla se fabrica din nisip, var si soda sau potasa. Potasa e o materie alba, care se gaseste in cenusa plantelor care cresc pe continent. Soda se gaseste in cenuta plantelor ce cresc pe tarmul marilor.

Toate aceste corpuri se piseaza marunt, se amesteca, se pun in niste oale de argila si se incalzesc in cuptoare speciale, anume facute.

Aci se incalzesc asa de tare, incat materiile amintite se topesc si, combinandu-se, se prefac in sticla topita.

Din aceasta, lucratorii sticlari fac felurite obiecte. La aceasta lucrare ei se servesc de o teava de fier, care are la un capat un maner de lemn. Lucratorul baga capatul tevii in sticla topita si scoate din aceasta o cantitate, apoi sufla cu multa putere pe la celalalt capat al tevii. Sticla, fiind moale si fierbinte, se umfla ca o besica, dupa cum se umfla apa de sapun, cand o sufla copiii la capatul unui pai. Lucratorul invarteste teava cu besica de sticla, aducand-o in diferite pozitiuni si sufla din cand in cand, pana ce besica ia forma dorita.

Sticlele de farmacie si alte obiecte de stic1a se sufla in tipare de fier.

Pentru geamuri, lucratorul sufla pana cand se formeaza un cilindru lung, pe care apoi il taie in lung si-1 aseaza pe o tabla fierbinte; apoi it desdoaie si-1 intinde netezindu-1 cu o linie de lemn.

Obiectele de sticla, iesite fierbinti din mana sticlarului, sunt puse in cuptoare incalzite, unde se racesc incetul cu incetul, apoi se netezesc si se lustruiesc.