Stefan Voda pe Campia Dreptatii

Pe un cal alb, fara pata,

Ce arunca foc pe nara,

Stefan Voda e calare,

Imbracat numai in fir.

Pletele-i balaie joaca

Revarsate in inele,

Si-i frumos ca un Arhanghel

Pogorat acum din cer.

Astfel trece Stefan Voda

Pe Siret in sus. Aprozii,

Calarind in juru-i, striga:

“Sa traiesti, Maria ta!”

Si popor de pretutindeni,

Despre ses, din vai si dealuri,

Curge-n jos pe drumul tarii;

Casele raman pustii.

Toati astern in tarna fruntea

Si-i arunca flori in cale,

Si-l intampina-ntr-un strigat:

“Sa traiesti, Maria ta!”

Dar la locul Dreptatea,

Stefan Voda poposeste;

Tara-i adunata-acolo,

Sa-l intampine pe Domn.

In genunchi sta tot norodul,

Niciun murmur nu s-aude;

Stefan Voda-nalta fruntea

Si se-ntoarce spre popor.

“Este dintre voi vreunul

Care-mi pismuie domnia?

Au cu voia tutrora

M-a sfintit Moldova, Domn?”

Ca o mare in rascoala,

Chiuind tresara gloata,

Scuturandu-si bogate plete,

Brate tari-naltand spre cer.

Si din miile de piepturi

Izbucneste-un singur strigat:

“In multi ani, multi ani, cu pace

Sa domnesti, Maria Ta!”