Univers de copil

Sinuzita - diagnostic, evolutie, profilaxie

Diagnosticul de sinuzita trebuie precizat cat mai precoce, aparitia simptomelor amintite obligandu-l pe bolnav sa se prezinte neintarziat la medicul specialist. Acesta, in urma examenului clinic si a radiografiei sinusurilor, iar in cazul sinuzitei maxilare si in urma punctiei, va stabili atat sediul, cat si forma anatomoclinica a sinuzitei.

In ceea ce priveste evolutia rinosinuzitelor, aceasta variaza in functie de momentul in care au fost diagnosticate si deci s-a inceput tratamentul, dar si de calitatea lui. Daca bolnavul s-a prezentat la specialist la primele semne de boala si daca a urmat cu constiinciozitate prescriptiile primite, rinosinuzita se vindeca fara urma. In cazul in care bolnavul a intarziat sa consulte medicul, nu a respectat intocmai prescriptiile sau organismul s-a aparat mai greu, datorita limfotismului, tuberculozei si diabetului, rinosinuzita va evolua spre cronicizare, fiind posibile si o serie de complicatii.

Data fiind vecinatatea sinusurilor cu organele importante, cum sunt: orbitele, meningitele si creierul, precum si comunicarea lor – prin intermediul foselor nazale si al faringelui – cu urechea medie, cu caile respiratorii si digestive, sinuzitele infectioase, nediagnosticate si netratate la timp si in mod corespunzator, se pot complica cu otite medii, amigdalite, laringo-traheo-bronsite, bronhopneumonii sau – din fericire mai rar – cu abcese orbitare si reactii meningoencefalice.

In ceea ce priveste sinuzitele de natura alergica, ele se asociaza adesea cu bronsita astmatiforma, asociatie mai frecventa la copil si cunoscuta sub numele de “sindrom sinobronsic”.

Pentru a grabi vindecarea sinuzitelor si a preintampina prevenirea complicatiilor mentionate, tratamentul trebuie instituit cat mai neintarziat si continuat pana la restabilirea completa a bolnavului.

Este foarte important ca bolnavul sa respecte intocmai toate prescriptiile medicale, atat in ceea ce priveste aplicarea corecta a tratamentului local pe toata durata necesara (instilatii nazale, aerosoli, fizioterapie, spalaturi in sinusul maxilar etc.), cat si a tratamentului general (cortico si antibioterapie, vaccinoterapie, vitamine etc.). De asemenea, se impune tratatrea bolii de fond, cum ar fi alergia, limfatismul, diabetul etc. si a afectiunii nazofaringiene sau bucodentare, care a favorizat si intretine imbolnavirea sinusurilor, cum sunt: vegetatiile adenoide, deviatia de sept, rinitele, cariile sau granuloamele dintilor sinuzali etc.

Ca in toate bolile de altfel, si in sinuzite metoda cea mai importanta de combatere a lor este profilaxia, care consta in:

§         calirea organismului impotriva racelii, prin: aero, helio si hidroterapie, imbracaminte adecvata la temperatura mediului, cultura fizica, alimentatie rationala in raport cu varsta si starea organismului;

§         suflatul corect al nasului, pe rand cate o nara;

§         evitarea supraaglomerarilor, mai ales in timpul epidemiilor de boli transmisibile ale cailor respiratorii;

§         atentie sporita pentru preintampinarea traumatizarii nasului, fetei si craniului;

§         supravegherea copiilor pentru a nu introduce corpi straini in nas (boabe, margele, ghemotoace de hartie etc.);

§         depistarea si tratarea la timp a afectiunilor rinofaringiene si bucodentare, capabile sa favorizeze aparitia unei sinuzite, cum sunt: rinitele, vegetatiile adenoide, deviatia de sept etc.;

§         combaterea starii alergice prin desensibilizare, medicatie si alimentatie corespunzatoare fiecarui caz;

§         consultarea medicului specialist la aparitia oricarui semn de boala si aplicarea corecta a tratamentului.

Dr. Cornelia Paunescu