Sfantul epitaf – semnificatie pentru Vinerea Mare

Sub cuvantul aer se intelege o panza pe care se afla zugravita inmormantarea Domnului nostru Iisus Hristos. Vorbim, de fapt, despre o icoana pictata pe panza, repreentand punerea in mormant a Domnului, cunoscuta sub denumirea de Sfantul Epitaf. Sfantul Epitaf este numit si Sfantul Aer pentru ca este purtat de catre patru preoti prin aer, mai sus, in aer, asa cum de altfel si moartea Domnului Iisus Hristos a fost intre cer si pamant.

Icoana aceasta, de regula, este intinsa pe cadre de lemn si sta in decursul anului, in cele mai multe biserici, aninata pe peretele de langa proscomedier, in sfantul altar.

In Vinerea patimilor insa preotii iau sfantul epitaf/sfantul aer de pe locul unde a stat pana in aceasta zi si, inconjurand masa cu dansul, il scot din altar afara, il pun pe un postament sau piedestal in despartitura barbateasca, respectiv in mijlocul bisericii si apoi il lasa acolo pana in ziua de Inviere, adica pana in ziua de Pasti.

In ziua de Inviere, dis de dimineata, preotii il ridica din acest loc si, varandu-l prin usile imparatesti iarasi in altar, il asaza pe sfanta masa, unde ramane apoi pana miercuri inainte de Inaltarea Domnului la cer.

In intervalul acela, cat sta sfantul epitaf in mijlocul bisericii, partea cea mai mare de crestini merge la biserica in mod special sa-l sarute si sa treaca pe sub dansul, crezand ca toti cei ce trec de trei ori pe sub el, nu-i mai doare capul si spatele in decursul anului, iar daca isi sterg ochii cu marginile sale, cred ca vor fi scutiti si de durere de ochi. Trecand pe sub epitaf, credinciosii isi amintesc ca trebuie sa treaca prin moarte si prin mormant pentru a putea trece la viata vesnica in Iisus Hristos.

La scoaterea si nemijlocit dupa scoaterea epitafului, adica vine dupa amiaza, se duc si trec pe sub dansul mai cu seama copiii, iar oamenii mai inaintati in varsta se duc mai cu seama vineri seara si sambata dimineata, atunci cand se scoate din biserica afara si, inconjurandu-se biserica cu el, se baga iarasi inauntru si se asaza in mijocul acesteia. Exista obiceiul ca oamenii sa treaca pe sub el de trei ori cu lumanari aprinse, mai ales atunci cand preotii ajung cu el langa usa bisericii. Fiecare cauta sa treaca dupa un om sanatos, nicidecum dupa unul bolnav, caci crede poporul ca numai atunci cand trece dupa un astfel de om va fi sanatos, iar daca trece dupa unul bolnav, atunci capata boala aceluia si acela se insatatoseste. Evident, credinciosii incearca sa mearga de la aer pana acasa cu lumanarea aprinsa, crezand ca e semn bun daca nu se stinge. Daca ajung acasa si lumanarea nu s-a sting, e bine sa inconjoare casa de trei ori si apoi sa faca cruce pe pereti cu ea, precum si in cele patru parti ale casei. Se crede ca locuinta respectiva va fi ferita de doc, de traznet si de alte neplaceri.

Lumanarea de la aer, care e aprinsa la Inviere, e foarte buna ca sa se aprinda cand e ploaie grozava cu piatra, fulgere si traznete, pentru ca ea are darul de a alunga pe necuratul.

In Vinerea Pastilor unele credincioase duc la biserica tot felul de flori primavaratice, cu care impodobesc epitaful, adica aerul. Dupa ce au trecut pe sub acesta, fiecare ia florile care s-au sfintit prin sederea lor in biserica si, ducandu-le acasa, le asa la uscat, iar la vreme de trebuinta afuma cu ele pe copiii care se imbolnavesc. Unele flori sunt duse cu radacini si puse in ghivece, fiind bune de multe leacuri. Daca se duce busuioc, samanta poate fi semanata si e buna pentru friguri. De asemenea, vinerea seara, cand se ocoleste biserica cu epitaf, femeile lipesc de curci la morminte lumanari de ceara curata si apoi incep a se boci. Lumanarile se lasa acolo pana ard de tot. Femeile tinere ori fetele obisnuiesc sa fure aceste lumanari. Sunt doua credinte: 1. cu ceara de la aceste lumanari isi pot face de dragoste, sa se lipeasca de ele acela pe car eil iubesc cum se lipeste ceara; 2. daca se pune ceara in uleiurile cu albine, se face ceara multa in anul acela.

Un alt obicei e ca vinerea noaptea oamenii batrani sa ramana in biserica sa vegheze. Ei inchipuiesc prin aceasta pe ostasii care au strajuit mormantul lui Hristos.

Dupa ce se scoate epitaful, in Vinerea si Sambata Pastilor, nu se mai trag clopotele pana duminica dimineata in ziua de Inviere, ci se bate numai toaca.