Sarea privita prin prisma medicului

Cu totii mancam sare. Fara sare nici n-am putea trai. Chiar aceea care nu pun sare din solnita in mancarea lor inghit sarea care se afla in mod firesc in alimentele lor (in lapte, in carne, paine, etc.). Desigur, nu multi stiu de ce are atata nevoie organismul nostru de sare.

Mai intai, noi dam afara din corpul nostru cantitati insemnate de sare prin fel de fel de secretiuni si excretiuni (prin urina, lacrimi, etc.), iar organismul simte nevoia de a inlocui sarea eliminata, deoarece corpul are trebuinta sa aiba in el, in sangele si-n tesuturile lui totdeauna o anumita cantitate de sare: 7 grame de sare la mia de lichide (sange, etc.). Veti intreba, de ce?

Aici vine una din cele mai interesante explicatii date de stiinta. Se stie ca viata in genere de pe pamant a inceput in oceane, in apa marilor, sub forma unor fiinte aproape microscopice de protoplasma. Si au trecut milioane si miliarde de ani pana ce aceste fiinte mici din fundul marilor au crescut, au evoluat prefacandu-se in fiinte tot mai mari pana ce aceste fiinte evoluate au trecut pe uscat unde au continuat sa se schimbe mereu pana au ajuns sa aiba forma de maimuta si apoi de om. Dar pe cand se aflau in apa marii tot corpul lor era imbibat de aceasta apa marina sarata si cand au trecut pe uscat au luat cu ele aceasta apa marina si o pastreaza mereu in sange. Iata de ce sangele nostru are aproape aceeasi compozitie chimica cu a apei de mare (sare 7 la mie).

“Serul artificial” pe care doctorii il injecteaza adesea bolnavilor care au pierdut sange mult (hemoragii) si astfel ii scapa de la moarte nu este decat o solutie de 7 la mie sare in apa.

Acidul clorhidric pe care-l contin zemurile din stomac necesare mistuirii alimentelor e format si el din sare. Daca n-ar fi sare (clorura de sodiu) in sange n-am avea pofta de mancare si n-am mistui bucatele.