Sapunu-i mort de oboseala

Iata poezia “Sapunu-i mort de oboseala” scrisa de Virgil Teodorescu.

Sapunul, bun, mirositor,

Din firea lui e scamator;

Sulemenandu-se pe fata,

Gremandu-se, ca o paiata,

Cu barba alba sau mustata.

In fiecare dimineata,

Cand Ionel il lua de maini,

Se prefacea ca e batran,

Rapus, topit de oboseala,

Si ca de asta nu mai spala,

In palme se-nvartea nauc,

Nu mai facea deloc clabuc

Si o zbughea in cutioara,

Dormind din zori si pana-n seara.

Asa ca bietul Ionel

Nu prea se mai spala de fel,

Umbla murdar pe maini, pe gat,

Si daca-l intrebai: “Copile!

Nu te-ai spalat de cate zile?”

Iti da raspunsul, amarat:

“Sapunu-i mort de oboseala

Si nu mai spala!”