Revista Albina Pindului

Revista bilunara de “litere, stiinte si arte”, Albina Pindului a aparut sub redactia scriitorului Grigore Haralamb Grandea intre 15 iunie 1868 si 1 aprilie 1870 la Bucuresti si intre 1875 si 1876 la Craiova. Este unul dintre cele dintai periodice literare romanesti in adevaratul inteles al cuvantului, care publica in primul rand literatura si doar sporadic articole de alta natura. Asa cum se arata in articolul-program intitulat Prolog, revista “tinteste a conlucra, pe langa celelalte gazete literare, la dezvoltarea gustului pentru frumos, bine si adevar. Va culege din sfera literelor, stiintelor si artelor tot ce-i va servi scopul aceasta”. Isi propunea apoi sa loveasca in “tristele inclinari catre simtualism, cari au inceput sa intine juna noastra literatura si sa invenineze spiritele si inima societatii romane”. Dar ce intelegea Gr. H. Grandea prin “simtualism”? S-ar putea ca scriitorul sa se refere la naturalismul zolist, intrucat in 1867 aparea in Franta Therese Raquin.

La revista colaborau scriitori nu numai din Muntenia, ci si din Moldova si Transilvania, cu productii din toate genurile literare. Cu o atitudine critica si un sistem de gandire dialectic, Gr. H. Grandea isi propunea sa faca lumina asupra “originii poeziei’, publicand in numarul 2 din prima aparitie a revistei articolul Geneza poeziei, trecand in revista suita istorica a speciilor poeziei si modul cum s-au nascut (oda, idila, elegia, epopeea etc.). Dintre colaboratorii cei mai activi, in afara animatorului revistei, mai remarcam pe V. Alecsandri, D. Bolintineanu, I. H. Radulescu, Th. Serbanescu, M. Pompiliu, G. Creteanu, A. Densusianu, V. A. Urechea, Gh. Sion, I. Vulcan, At. Marienescu, B. P. Hasdeu, Dora D’Istria, N. Scurtescu, I. Negruzzi, N. Schelitti, I. C. Fundescu.

Revista devenea si o foarte buna sursa de istorie literara pentru rublica de Bibliografie, dar mai ales pentru randurile semnate de Gr. H. Grandea cu privire la cercul “Orientul”, care in principala lui sectie de folcloristica il avea ca reprezentant pentru Moldova pe Mihai Eminescu. Pe langa preocuparea fata de activitatea cercului “Orientul”, deci fata de folclor, revista oferea generos coloanelor sale problemelor de limba, imprimand o directie “antipumnista”, punct de vedere si al Convorbirilor literare. Revista a adus contributii si in estetica literara, in definirea genurilor literare din perspectiva istorica si in problemele de versificatie. A facut si cronica literara, privitor la literatura nationala si straina.

Repertoriul deosebit de bogat al autorilor straini tradusi si, mai ales, calitatea operelor selectate arata ca Grandea ambitiona sa alcatuiasca o adevarata istorie exemplificativa a litaraturilor europene, in spiritul “Bibliotecii universale” initiate de Heliade. Atitudinea selectiva in traduceri se putea vedea fie si numai din celebritatile abordate, ca Ovidiu, Dante, Shakespeare, Ossian, Byron, Heine, Schiller, Goethe, Uhland, Herder, Puskin, Musset, H. Sand s.a.

Aceasta densitate de probleme, care a dat prestigiu revistei, a fost prezenta in prima serie a publicatiei. Seria aparuta dupa 1875 nu a mai putut reface stralucirea dintai, animatorul revistei punand baza altor publicatii.