Rascoala taranilor din Transilvania sub conducerea lui Gheorghe Doja

Cu toate ca au fost au fost infranti in rascoala de la Bobalna, taranii transilvaneni au nutrit mai departe nadejdea ca vor putea scapa de asuprirea nobililor si de traiul greu.

O armata de rasculati

In anul 1514 in Ungaria si Transilvania era mare zarva: turcii amenintau sa ocupe si aceste tari. Ca sa se apere, capeteniile statului statului si ale bisericii au pornit sa pregateasca o numeroasa oaste impotriva lor. Au chemat la lupta si pe taranii iobagi, fagaduindu-le libertatea. Bucurosi, multi iobagi s-au inrolat in ostire. Ei s-au adunat in tabara din apropierea Budapestei, sa se pregateasca pentru razboiul cu turcii.

Vazand ca prin plecarea taranilor la oaste le raman pamanturile nemuncite, s-au napustit asupra familiilor celor plecati, cerandu-le sa-si cheme barbatii, parintii si feciorii inapoi. Totodata, taranii care se mai gaseau prin sate si se pregateau sa mearga la oaste erau prinsi si batuti.

Vestea despre nelegiuita purtare a nobililor a ajuns la urechile taranilor aflati in tabara. Plini de manie, ei s-au ridicat atunci la lupta impotriva nobililor asupritori.

Astfel, armata pregatita sa lupte cu turcii s-a schimbat intr-o armata de rasculati impotriva nobililor.

Poporul isi face singur dreptate

In fruntea rasculatilor romani si unguri se afla Gheorghe Doja, om drept, cinstit, indraznet, gata sa lupte pana la moarte pentru dreptatea celor multi. Rascoala s-a intins repede din Campia Ungariei in Transilvania. Rasculatii atacau si distrugeau castelele nobililor. Intinsele mosii ale acestora era impartite intre cei care le munceau.

Mai multe armate trimise de nobili impotriva rasculatilor au fost infrante. Alaturi de tarani au luptat acum si oamenii saraci din orase si mai ales muncitorii de la minele din Transilvania. Tot mai asupriti, romani su unguri, la un loc, condusi de Gheorghe Doja, isi faceau dreptatea pe care zadarnic o asteptasera de la stapanire.

La Timisoara oastea taranilor rasculati a fost intampinata de o mare armata a nobililor, bine organizata, condusa de insusi voievodul Transilvaniei. In batalia care s-a dat pe langa orasul Timisoara taranii au fost infranti. Ranit in lupta, Gheorghe Doja a cazut prizonier in mainile nobililor.

Cumplita schingiuire a taranilor

Biruitori, nobilii s-au luptat cu o cruzime nemaipomenita impotriva rasculatilor. Mii si mii de tarani au fost trasi in teapa sau spanzurati de copaci, de-a lungul drumurilor ori marginea satelor. Acolo au fost lasati multa vreme, ca lumea sa se inspaimante si sa nu mai cuteze a se rascula vreodata. Peste 60.000 de tarani au fost ucisi in acest chip salbatic.

Lui Gheorghe Doja nobilii i-au pregatit o schingiuire si o moarte si mai groaznica. L-au dezbracat si l-au asezat pe un tron de fier inrosit in foc. Pe cap i-au pus o coroana de fier, de asemenea inrosita in foc, zicand ca-l incoroneaza ca “rege al taranilor”. In acelasi timp, ii smulgeau cu clestele bucati de carne din trup si le dadeau tovarasilor lui de lupta, silindu-i sa le manance. Ceea ce a mai ramas din trupul Doja a fost taiat in patru bucati si batut in cuie la portile a patru orase mari din Transilvania. Prin asemenea cruzimi nobilii urmeau se baga groaza in multime. Sa nu mai cuteze a lupta pentru dreptate si libertate. S-o sileasca a fi vesnic supusa. Dar pedepsele crude aratau, in acelasi timp, cat de mult se temeau nobilii de popor, a carui lupta pentru libertate n-o puteau stavili.

Poporul a privit cu mandrie faptele lui Doja si ale tovarasilor lui, iar jertfa lor pentru dreptate si liberate va cinsti-o intotdeauna.