Rapsodii de vara de George Toparceanu

Vezi poezia “Rapsodii de vara” de George Toparceanu.

I

Cine-ar putea sa spuna
Cati secoli au trecut
De-o luna,
De cand nu te-am vazut?...

Salcamii plini de floare
Se uita lung spre sat,
Si-n soare
Frunzisul leganat
Le-atarna ca o barba...
Acolo mi-am gasit
In iarba
Refugiul favorit.

Acolo, ca-ntr-un templu,
De-atatea dimineti
Contemplu
O tufa de scaieti.

Pe cand departe-n zare,
Mirat ca un copil,
Rasare
Un astru inutil...

II
Iubito, fara tine
Incepe-o noua zi...
Dar cine
Le poate socoti?

Ca zilele-n restriste
Se-nalta si apun
Ca niste
Baloane de sapun...

Cu mainile sub tampla
Cum stau asa culcat,
Se-ntampla
Un fenomen ciudat:

Privirea mea distrata
Prin negre ramuristi
Mi-arata
Doi ochi adanci si tristi

Si-n orice strop de roua
Vad doua brate, mici
Ca doua
Picioare de furnici.

Dar daca o lacusta,
Din verdele talaz,
Robusta
Imi sare pe obraz, -

Din ochii mei dispare
Mirajul interpus,
Pe care
L-am zugravit mai sus,

Si-n ochii mei deodata,
Ca-n alte dimineti,
S-arata
O tufa de scaieti...

III
Acum natura-ncepe
Cu tainicul ei glas
Din stepe
Sa cante-ncet pe nas.

Prin ierburile crude,
Sub cerul fara fund,
S-aude
Un bazait profund

Si pana la amiaza
Pamantul incropit
Vibreaza
Adanc si linistit.

Sunt gaze si ganganii
Ce sar si fac mereu
Matanii
Cand trec prin dreptul meu,

Si-mpreunandu-si zborul,
In ierburi isi ascund
Amorul
Multiplu si fecund.

IV
Si-n vremea asta, oare,
Cand eu visez mereu
La soare -
Ce face dorul meu?

Iubirea mea nebuna,
De-abia trezita-n zori,
Aduna
Manunchiuri mari de flori.

Se-ntreaba - ce sa faca?
Si far-a pregeta,
Ea pleaca
Intins, la casa ta.

Si nici nu bagi de seama
Cum pasu-i furisat
Cu teama
S-apropie de pat,

Ci doar treasari deodata
Si parca-ti pare rau.
Mirata,
Te uiti in jurul tau...

Iar ea-ntr-un suflet vine
Cu parul desfacut
La mine,
Sa-mi spuie ce-a facut...

Asa, spre zarea larga,
Pe zi de-atatea ori
Alearga
Pe drumuri lungi de flori.

V
Tarziu, cand peste lanuri
Coboara spre campii
Noianuri
De umbre argintii;

Cand luminosul crainic,
Luceafarul stingher
Si tainic
S-aprinde iar pe cer

Si cu lumina noua
Sclipeste ca un strop
De roua
Pe varful unui plop,

Iubirea mea fugara
De-abia s-a linistit,
Si-afara,
Ca un copul trudit,

Pe-un maldar de sulfine,
Cu cel din urma gand
La tine,
Adoarme suspinand.