Univers de copil

Rapirea sabinelor - legenda

Momentul intemeirii legendarei capitale, Roma, se pierde in negura timplui. Acest subiect a fost unul controversat si indelung dezbatut de istorici. Principalele surse de informare privind originile Romei sunt constituite de relatarile scriitorilor antici: Titus Livius, Plutarh si Vergilius. Fiecare dintre ei are o versiune proprie cu privire la intemeierea Romei. Dupa istoricul roman Marcus Terentius Varro, data intemeierii Romei este 21 aprilie 753 i.Hr.

Intemeirea Romei este profund legata de legenda gemenilor Romulus si Remus. Se spune ca acestia au hotarat sa intemeie un oras, in locul unde au fost alaptati de o lupoiaca atunci cand au fost sugari.

Ei se cearta asupra pozitiei exacte a viitorului oras. Romulus dorea construirea orasului pe Colina Palatina, dar Remus era in favoarea construirii sale pe Colina Aventina, mai usor de fortificat. Dar fiindca erau gemeni, au hotarat ca zeii sa le arate prin auspicii cine va da numele cetatii si cine o va conduce. Romulus isi alege ca punct de observatie Palatinul, iar Remus, Aventinul. Legenda spune ca i s-a aratat mai intai lui Remus semn prevestitor, zeii trimitand in zbor deasupra Aventinului, sase vulturi. Dar si lui Romulus i-au fost trimisi in zbor vulturi, nu sase, ci doisprezece. Aceasta a fost pricina discordiei, ce a alimentat o lupta sangeroasa in care Remus a murit rapus de sabia fratelui sau. Romulus a devenit astfel conducatorul asezarii, care a fost denumita “Roma”, dupa numele sau.

Pentru a-si invinge remuscarile ca si-a ucis fratele, Romulus cheama oameni sa-l ajute sa ridice zidurile cetatii, promitandu-le ca ii va numi patricieni, parinti ai patriei. Astfel, in scurt timp, zidurile cetatii ce avea sa se numeasca "Cetatea celor sapte coline" au fost ridicate. In cativa ani, Roma intrecea in frumusete, in bogatie si in putere toate orasele din jur. Insa in cetate nu se aflau femei, ceea ce insemna ca nu se puteau crea familii si deci viitorul cetatii era nesigur.

Pentru a popula orasul, Romulus a oferit azil fugarilor si exilatilor. Romulus creeaza reputatia Romei drept un azil pentru toti cei care doreau o viata noua. Din aceasta cauza, Roma atrage o populatie de exilati, refugiati, criminali, ucigasi si sclavi fugari. Populatia Romei creste atat de tare incat orasul ocupa cinci dintre cele sapte coline ale Romei: Colina Capitoliului, Colina Aventina, Colina Celiana, Colina Quirinala si Colina Palatina.

Romulus i-a impartit pe locuitorii orasului care stiau sa manuiasca arma in grupuri. Fiecare grup, numit legiune, numara trei mii de pedestrasi si trei mii de calareti. Ceilalti locuitori alcatuiau ceea ce se numea populus, adica poporul de rand. Apoi Romulus a ales o suta de cetateni de vaza si i-a numit patricieni. Adunarea patricienilor alcatuia Senatul, adica Sfatul batranilor. Orasul crestea necontenit pe seama oamenilor veniti de oriunde, fiind primiti cu draga inima. Majoritatea constituiau o adunatura de lume suspecta.

Femei erau putine. Din aceasta cauza Romulus trimite soli catre triburile vecine, rugandu-le sa ingaduie fetelor lor sa se marite cu romanii. Triburile insa au raspuns ca nu se vor inrudi cu niste talhari si haimanale. Adevarul este ca Roma devenise o putere asa de mare incat toti vecinii o invidiau, incepusera sa se teama de ea si se gandeau ca peste 20-30 de ani va fi o cetate imbatranita, usor de cucerit.

Dar Romulus a creat un plan. Daca nicio femeie nu vroia sa vina in Roma, atunci vor rapi femeile ce le vor incanta ochiul. Nu peste mult timp, Romulus trimite soli la toate cetatile vecine, anuntand ca romanii vor organiza niste serbari nemaivazute pana atunci in cinstea lui Neptunus Equester, zeul protector al tagmei cavalerilor. Noua sarbatoare va lua numele de "Consualia". Curiosi, oamenii impreuna cu familiile lor, sotii si fiice, au sosit inca de dimineata la portile cetatii Roma. Mai intai i-au plimbat prin Roma, unde toti au fost fermecati de ceea ce romanii reusisera sa construiasca, iar in toiul petrecerii, cand toata lumea era mai putin atenta, s-a auzit o trambita, pe care n-au bagat-o in seama decat cei ce asteptau semnalul lui Romulus. In alte versiuni, semnal ca acum era momentul de a actiona era ridicarea si indoirea mantiei lui Romulus, iar apoi aruncarea acesteia in jurul sau. Era vorba de o mantie de culoare rosu inchis cu care Romulus era invasmantat. Neinarmati, sabinii n-au putut sa se apere si au plecat blestemandu-i pe romanii care calcasera in picioare legile ospitalitatii.

Romanii intrau in cetate cu fetele furate (aproximativ 700 de tinere), iar ostasii lasati la portile cetatii impiedicau strainii sa patrunda. Fetele au plans la inceput, crezand ca vor fi roabe, dar cand au vazut ca romanii le ofereau cadouri si se purtau frumos cu ele, si-au schimbat parerea. Insusi Romulus le-a anuntat pe fete ca au fost furate doar din cauza trufiei parintilor lor, ca vor fi respectate si ca daca o fata nu place pe niciunul dintre barbati va fi lasata sa plece intr-o luna sau doua. Dar acest lucru nu s-a intamplat, fiindca toate fetele au fost fermecate de romani.

Rapirea sabinelor a fost motivul pentru care Titus Tatius, regele tribului sabin al curiatilor, a declarat razboi Romei si a pornit sa o atace. Tarpeia, fiica romanului care comanda fortareata de pe Capitoliu, le-a deschis poarta sabinilor. Cand trupele lui Tatius au ajuns in preajma Palatinului, sabinele, pe care cinstea de a fi fost alese, fie si printr-o rapire, nu le lasase indiferente, au obtinut incheierea unui armistitiu, intrucat ele se confruntau cu o dureroasa si sfasietoare problema: daca ar avea castig de cauza curiatii, ele si-ar pierde sotii, altminteri, fratii si tatii. Tarpeia a fost zdrobita sub un maldar de scuturi, ulterior dandu-se numele ei faimoasei "stanci Tarpeiene" de pe care erau aruncati condamnatii la moarte. Romulus i-a fagaduit lui Tatius ca va imparti cu el domnia si ca va uni tribul sau cu cel al latinilor sub forma unei cetatenii comune. De aici deriva numele de curiati sau de quiriti care se dadea oamenilor liberi din Roma. Din nou e posibil sa existe franturi de adevar in spatele acestei legende, sau poate ca aceasta arunca valul patriotismului roman peste cucerirea Romei de catre sabini.

A fost semnat un tratat de pace, iar comunitatile au fuzionat sub conducerea comuna a lui Romulus si a regelui sabinilor, Titus Tatius. Moartea prematura a lui Tatius, probabil provocata de Romulus, l-a lasat pe acesta in postura de rege unic. Asa s-a infiintat cetatea Romei.