Prolapsul genital

Sanatatea femeii trebuie pretuita deoarece frumusetea fizica si mai ales starea psihica a unei femei sunt dependente de aceasta.

Una dintre afectiunile frecvent intalnite in perioada in care femeia depaseste varsta fertila, alteori la varste mai tinere, este prolapsul genital. Aceasta presupune coborarea organelor genitale, partiala sau totala, prin conductul vaginal spre exterior, cu antrenarea, sau nu, in aceasta coborare si a altor organe de vecinatate, ca, de exemplu, vezica urinara sau rectul cu afectarea functionalitatii acestora.

In general, organele genitale ale femeii, adapostite in portiunea inferioara a abdomenului, in pelvis, comunica cu exteriorul printr-un conduc musculo-membranos (vaginul) care, la randul lui, se deschide la nivelul orificiului vulvar. Mentinerea pozitiei normale a organelor genitale este legata de un intreg sistem de sustinere realizat de un plan aponevrotic, care, de fapt, inchide inferior pelvisul, lasandu-se traversat de uretra, vagin si rect, considerate “puncte slabe”. 

Presiunea exercitata de organele abdominale asupra uterului, in cazul in care formatiunile musculare si aponevrotice ale perineului sunt integre, este contrabalansata in special de musculatura perineala contractila. Nu acelasi lucru constatam in cazurile in care exista dilacerari ale musculaturii perineale sau cicatrici, care afecteaza functionalitatea normala a planseului pelvin-perineal.

Prolapsul poate fi determinat de relaxarea excesiva si de inhibitia tesutului conjunctiv din timpul sarcinii, de nasterile precipitate sau, dimpotriva de travaliile lungi, de unele manevre obstetricale, de rupturile perineale, de dilacerarile peretilor vaginali, de tulburarile trofice care apar in post-menopauza si mai ales in perioada de senilitate.

Sunt femei la care prolapsul genital apare fara sa fi avut totusi nasteri sau traumatisme obstetricale anterior. In aceste cazuri se constata frecvent prezenta unor tulburari trofice fibromusculare responsabile si de alte ptoze viscerale. O influenta nefavorabila o mai au si malformatiile.

Dintre factorii hormonali, insuficienta extrogenica este considerata una dintre cauzele importante care contribuie la aparitia prolapsului genital. Mai sunt considerate drept cauze directe sau indirecte ale acestei afectiuni procesele inflamatorii, procesele tumorale, statusul dupa unele interventii chirurgicale laborioase.

Cauza determinata nu poate fi pusa in evidenta intotdeauna; actioneaza, de cele mai multe ori, un complex de factori si este suficient un efort oarecare (tuse, stranut, ridicare de greutati, ortostatism prelungit) ca sa apara prolapsul genital propriu-zis.

Una dintre caracteristicile prolapsului este polimorfismul acestuia, respectiv o asociere de leziuni si tulburari functionale, de unde recunoasterea a numeroase forme clinice cu interesarea partiala sau totala a organelor genitale si/sau de vecinatate. In general, antrenarea vezicii in aceasta coborare determina nu numai modificarea pozitiei acesteia, ci si aparitia unor modificari de urinare, cum ar fi incontinenta.

Incontinenta urinara de efort este consecinta cresterii bruste a presiunii abdominale, in conditiile in cre structurile uretrovezicale sunt afectate. Femeia consulta ginecologul, cel mai frecvent, pentru pierderi de urina spontane sau la efort, pentru tulburari in ceea ce priveste viata sexuala, prezenta unor senzatii de tractiune, de aparare in regiunea pelvisului, jena, presiune, usturimi in timpul mictiunii sau dupa, stare de slabiciune. Cu ocazia examenului ginecologic, care se impune indiscutabil, in majoritatea cazurilor se constata existenta cicaticilor perineal, insuficienta tonicitatii muschilor ridicatori anali, coborarea organelor genitale in timpul efortului, ceea ce permite justificarea tulburarilor existente si mai ales conturarea conduitei terapeutice.

Prolapsul genital poate fi surprins precoce (gradul I), cand colul uterin coboara in treimea mijlocie a vaginului, sau intr-un spatiu avansat (gardul II), in care colul coboara pana la nivelul introitului vaginal. In ambele situatii se poate constata, simultan cu prolabarea peretilor vaginali (colpocel), si coborarea vezicii urinare si/sau a rectului, recunoscute sub denumirea de cistocel si, respectiv, restocel. Prolapsul genital total (gradul III) presupune exteriorizarea in totalitate, in afara orificiului vulvar a vaginului, desfasurat ca un deget de manusa, continand in interiorul lui uterul si colul uterin, de multe ori alungit datorita unor tulburari trofice determinate de modificarile vasculare care sunt prezente in asemenea situatii (hipertrofia de col).

In unele situatii, in special in cazul prolapsului de gradul II si III, se constata si leziuni la nivelul colului uterin, asa numitele leziuni de decubit. Colul exteriorizat la vulva este supus permanent unor microtraumatisme ce favorizeaza aparitia de leziuni mai mult sau mai putin suplimentare, creand uneori dificultati in diferentierea leziunilor benigne de cele maligne.

In ceea ce priveste conduita terapeutica si eficienta acesteia este foarte important stadiul in care bolnava se prezinta pentru consult specialistului ginecolog.

Poate fi prevenita aparitia prolapsului genital? Consideram ca in multe situatii da. Ori de cate ori femeia gravida este cooperanta in timpul nasterii si isi impune sa raspunda prompt in expulzie solicitarilor medicului care o asista, poate contribui la evitarea rupturilor, delabrarilor partilor moi vulvo-vagino-perineale la nastere. Este absolut necesara participarea activa a gravidelor la pregatirea in vederea nasterii, in sensul insusirii unor actiuni in legatura cu mecanismul nasterii, pentru a favoriza contractarea si relaxarea musculaturii perineale, precum si practicarea unor exercitii fizice dupa nastere, facute sistematic, in scopul tonifierii musculaturii perineale. De asemenea, se impune corectarea tulburarilor hormonale de menopauza.

In cazul leziunilor constituite si a aparitiei unor tulburari functionale, tratamentul curativ are in vedere restabilirea staticii pelvine, cu corectarea chirurgicala a deficientelor existente in raport cu varsta femeilor respective. Este de preferat tratamentul conservator, care trebuie sa aiba in vedere nu numai ruptura perineala, dar si cura tulburarilor functionale, in special a incontinentei urinare. La femeile in varsta, interventiile chirurgicale trebuie sa fie precedate de corectarea tulburarilor trofice vulvo-vaginale prin tratamente locale si/sau generale si de tratament corect al leziunilor de vecinatate.

Interventiile chirurgicale radicale, ca, de exemplu, extirparea uterului, sunt indicate la femei in varsta, dupa menopauza. Aceste interventii trebuie sa fie cat mai putin traumatizante si sa raspunda necesitatilor imediate pe care le solicita femeia.

Prolapsul genital reprezinta o entitate morbida, frecvent intalnita la femeie in diferite etape de viata, care, atunci cand este neglijata, poate favoriza aparitia unor complicatii, cel mai frecvent urinare, facand din femeia respectiva o suferinda cronica, uneori chiar o adevarata infirma. Aceasta patologie specifica femeii poate fi totusi evitata prin prevenirea factorilor responsabili de aparitia ei, cat si prin corectarea chirurgicala a modificarilor de statica a organelor genitale, cu toate implicatiile functionale ale acestora.

Autor: Felicia Rebedea