Univers de copil

A+ R A-


Privighetoarea, turturica şi cucul


Un timp cucul, privighetoarea şi turturica au fost oameni. Urmează acum povestea lor.
În acest timp, al poveştii noastre, nişte împăraţi în vechime au avut un fecior, care era vrăjitor. Şi el avea multe puteri de vrăjitor: putea să ia chipul oricărei lighioane, putea citi gândurile celor in jur şi multe altele vrăjitoreşti. Şi când veni vremea ca feciorul de împărat să se însoare, el nu şi nu. Vedea gândurile tuturor şi nu găsea pe nimeni care să-l mulţumească. Aşa că, într-o bună zi, începu să caute ursita în afara celor împărăteşti.

Un moşneag şi o babă aveau o fată frumoasă din cale-afară. Şi harnică, modestă şi cinstită, aşa cum îi stă bine unei fete cu har dumnezeiesc. Şi în timpul în care feciorul de împărat a început să îşi caute soaţă fata noastră a ajuns la vremea măritişului.

Într-o bună zi s-au dus toţi trei, moşul, baba şi fata, la seceră. Au secerat ei până seara, da baba:
- Hai să ne pornim că vine noaptea.

Dar fata zice:

- Eu mai stau să mai secer oleacă pe răcoare.

S-au dus baba şi moşneagul înainte. Când s-a pornit şi fata acasă, mergând pe drum, s-a desfăcut drumul în două părţi şi s-a arătat o cărare. Merge fata pe cărarea aceea, şi ea din urmă se astupa înapoi. Se vede treaba că feciorul vrăjitor făcuse el ceva ca lucrurile acestea să se întâmple. Şi fata să se mai întoarcă nu mai avea pe unde. Şi noaptea fiind una din cele cu adevărat întunecate, fata s-a speriat şi s-a rugat:

- Dă-mi măcar un suflet să mă însoţească pe acest drum, Doamne!

Şi i-a răspuns un glas:

- Dar n-ai să te sperii?

- Nu.

- Eu sunt cap de şarpe.

- N-am să mă sperii.

Şi s-a arătat feciorul împăratului în chip de şarpe şi a grăit blând la dânsa:

- Eu te voi însoţi. Dar îţi voi îngreuna drumul. Pentru a nu face asta va trebui să mă pui pe umerii tăi!

Fata noastră îl luă, îl puse pe umeri, şi porni pe cărare bucuroasă că are cu cine se însoţi.
Şi, uite aşa, au vorbit ei multe lucruri pe acel drum. Care când cotea spre casa părintească a fetei, când cotea spre castelul fiului de împărat, până ce, la urmă şi la urmă, a ajuns la castelul împărătesc. Acolo şi-a arătat feciorul de împărat adevărata faţă şi i-a spus fetei că el i-a aţinut calea pentru a vedea de este vrednică şă îi devină soaţă. Şi cum drumul a dus la palat, vrednicia ei a fost dovedită şi astfel i-a cerut să-i fie soaţă. Şi ea s-a împăcat să trăiască cu dânsul şi nuntă mare au făcut. Şi fericiţi au fost şi Dumnezeu i-a binecuântat cu doi copii, o fată şi un băiat, frumoşi ca nimeni alţii.

Dar timpul a trecut şi fetei noastre i s-a făcut dor de părinţii ei. A stat ea cât a stat cu dorul pe suflet dar până şi până la urmă şi-a făcut curaj şi ia spus soţului:

- Haidem la tata, că dor tare de el mai am.

- Eu nu merg. Du-te tu, îi zice soţul. Şi poţi lua cu tine şi copiii. Voi face acum un drum care să te ajute să ajungi repede la ai tăi. Şi ia acest beţişor. Şi când vei vrea să vii înapoi, să baţi de trei ori cu el de pământ. Eu iar am să desfac drumul şi ai să vii înapoi.
Ajunşi la părinţii fetei, mare bucurie au trăit şi mult s-au bucurat. Dar în timpul ce trecuse moşul, de inimă rea că fata n-a mai apărut, gândindu-se la toate relele pământului, devenise un om rău din cale-afară. Şi numai ce se duce el la copii şi începe a întreba:

- Cine este tatăl vostru? De ce n-a venit şi el cu voi?

Şi copiii i-au spus cine este. Şi amar de furie şi dor de răzbunare pe cel care îi furase fata îl cuprinse pe moşneag. Şi întrebă pe copii:

- Şi cum ajunge-ţi voi acasă?

- Numai ce i-a dat tata un beţişor mamei, cu care loveşte de trei ori în pământ şi ajungem repede acasă pe o cărare ce răsare de nicăieri.

Şi moşul, într-o seară, numai ce se fură beţişorul, loveşte de trei ori în pământ şi ajunge la palatul ginerelui său.

Neştiind de marile puteri vrăjitoreşti care le avea ginerele se duce la el şi începe să se tânguie de dorul şi supărarea ce le-a trăit, cerând plată în schimbul acestor suferinţe. Dar vrăjitorul nostru amar s-a supărat. Căci moşneagul, în loc să se bucure de traiul bun al fetei, numai la lucruri fără noimă se gândea. Şi a încercat el să îi liniştească inima moşului, dar ea numai în venin stătea. Şi s-a supărat vrăjitorul nostru atât de tare încât a uitat că orice vrajă rea are preţul ei şi l-a blestemat pe moş să devină cuc, de unul singur, să nu aibă vreodată cuibul său şi să zboare din pom în pom, fiindcă a încercat să îşi vândă fata.
Şi moşul cuc se făcu şi îşi luă zborul şi se făcu nevăzut în pădurile şi grădinile lumeşti.
Acum feciorul nostru îşi dădu seama de fapta cea rea ce o făcuse. Şi porni în căutarea moşului pentru a îndrepta fapta înainte să fie prea târziu, atunci când urma să vină răsăritul. Şi făcu o vrajă ca moşul, devenit acum cuc, să îşi strige numele atunci când va vrea să zică ceva, poate, poate îl va auzi şi va da de el.
Dar n-a mai dat de el până la răsărit, că moşul, cum se apropia feciorul, fugea hăt departe de frica lui.

Şi când s-a crăpat de ziua a plătit preţul şi s-a transformat în privighetoare. Pasăre ce cântă în toate felurile cele mai frumoase după soaţa şi copiii lui. Ba chiar şi după moş, încercând să îl atragă poate, poate va îndrepta răul ce l-a făcut.

Şi soaţa lui a rămas la mama ei, împreună cu copiii. Că drum de întoarcere nu mai era. Şi au trăit ei vremea ce le-a dat-o Dumnezeu pe acest pământ. Mai întâi plecă baba în ceruri. Apoi, fata, uscându-se de dor după soţul ei cel dispărut.  Şi, la moartea ei, preţul vrăjii cele rele s-a gătat. Ea s-a transformat în turturică, pasăre ce caută şi jeleşte de atunci, mereu, bărbatul ...

Copiii au crescut mari şi vrednici, adevărate vlăstare de sânge împărătesc, fiii fiilor lor trăind acum prin aceste locuri minunate ...

Şi aşa a rămas cucul pe pământ, cu obiceiurile date de vraja fiului de împărat care acum este privighetoarea ce cântă peste tot pentru cei dragi sau năpăstuiţi şi turturica ce îşi caută mereu bărbatul.

 


Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi:

Paianjenul compunere

Paianjenul compunere

Paianjenul - compunere Paianjenul e un animal care are multa asemanare cu insectele, dar nu e o insecta. Corpul lui e paros si e alcatuit din doua bobite: una...

Pupaza din tei povestire pe mo…

Pupaza din tei povestire pe momentele subiectului

Pupaza din tei - povestire pe momentele subiectului   Fragmentul “Pupaza din tei” face parte din cunoscuta si indragita scriere “Amintiri din copilarie”, de Ion Creanga. Autorul povesteste cateva momente in legatura...

Papusi si jucarii care poveste…

Papusi si jucarii care povestesc despre fabuloasa lume si istorie a circului

Papusi si jucarii care povestesc despre fabuloasa lume si istorie a circului Va amintiti de lumea circului? “Vreti sa va jucati cu mine?” E o intrebare fireasca si, cu un suras...

Fantana copilariei

Fantana copilariei

Fantana copilariei Va oferim spre lectura poezia “Fantana copilariei” scrisa de Florenta Albu. Miroase iar gradina-a maghiran Si campurile mari dospesc in soare Si mama-si lasa mainile infainat Pe geamul napadit de...

Ghicitori despre vara

Ghicitori despre vara

Ghicitori despre vară      Soarele dogoreşte Teiul înfloreşte, Grâul e aurit Cine a sosit? (Vara)