Povesti cu pirati - Comoara de pe coasta Perului

Privita din punct de vedere istoric, pirateria a cunoscut diverse epoci. Activitatea unui Francis Drake, a unui Raleigh sau Cavendish a fost prea mult legata de lupta pe care Anglia a dus-o pentru inlaturarea suprematiei spaniole sau portugheze, ca sa-i putem privi la fel ca pe piratii de la mijlocul secolului al XVII-lea sau din secolul al XVIII-lea. Acestia din urma sunt clasicele figuri de pirati, atat de des intalnite in romanele de aventuri, ca cele ale lui Robert Louis Stevenson, de ale caror nume sunt legate fantasticele povesti despre comori fabuloase, ascunzatori secrete si harti cu indicatii codificate. In aceasta categorie se inscriu si fratii Jean si Pierre Lafitte, a caror activitate se intinde pana la mijlocul secolului al XIX-lea. Aventurieri de mare anvergura, cei doi frati isi aveau sediul pe continentul nord-american, unde isi camuflau talhariile, contrabanda, traficul de stupefiante si comertul de sclavi sub forma perfect legala, de armatori la New Orleans, unde intretineau cu bani grei avocatii ce le aparau interesele. Sediul adevaratelor lor preocupari era situat pe insula Barataria, in fata Deltei Mississippi-ului, unde isi organizeaza o ascunzatoare secreta. Impuscarea unui ofiter de politie venit sa inspecteze o nava ce le apartinea a dus la dezvaluirea surselor lor de castig. Plata unei cautiuni foarte mari ii salveaza de la inchisoare, iar izbucnirea razboaielor napoleoneene le da posibilitatea sa-si acopere pirateria practicata asupra navelor engleze in Golful Mexic si Marea Caraibilor sub pavilion francez.

Infrangerea de la Waterloo (1815) le ia insa aceasta falsa aureola de corsari, astfel ca practica deschis pirateria asupra tuturor navelor pe care le intalnesc. Foarte chibzuiti, cei doi frati isi impart cu grija atributiile. Jean Lafitte participa direct la abordaje, iar Pierre se ocupa de treburile administrative, mai ales de plasarea avantajoasa a marfurilor obtinute prin jaf. Urmarirea lor de catre autoritati continua. Guvernatorul statului Louisiana pune un premiu de 500 de dolari pe capul lui Jean, dar piratul inlocuieste aceste afise cu altele, prin care oferea 5.000 de dolari pe capul guvernatorului. Abia in 1816, Pierre este arestat si inchis la New Orleans, de unde reuseste sa evadeze. Dupa aceasta intamplare, cei doi frati isi muta centrul activitatilor pe insula Galveston, in Golful Mexic.

Pe aceasta insula, in mica asezare numita de Jean Latiffe Campeachy se aduna in scurt timp sute de aventurieri veniti din toate colturile lumii si porniti pe jaf. Navele lui Jean Laffite arboreaza fie pavilionul piratilor, fie, dupa imprejurari, pe cel al altor tari, cum ar fi Venezuela. Greseala lui Jean, din care avea sa i se traga si sfarsitul, a constat in faptul ca a atacat si a jefuit o nava americana. Drept pedeapsa, nava militara de coasta “Alabama” captureaza goeleta piratilor, ii pune in lanturi si ii duce la New Orleans. Pierre Lafitte, aflat in libertate, desfasoara o intensa lupta pentru apararea fratelui sau, care scapa de streang, fiind achitat, in ciuda faptului ca toti ceilalti membri ai echipajului capturat sunt condamnati la moarte.

Dupa proces, guvernatorul Kearny a primit de la Washington dispozitia de a pune capat prin toate mijloacele activitatii pirateresti organizate de la Campeachy, acest lucru demonstrand inca o data implicatia in profiturile fratilor Latiffe a numeroase cercuri de afaceri si politice din sudul Statelor Unite. Guvernatorul Kearny a supravegheat personal operatiunea, astfel ca in termen de 60 de zile asezarea de la Campeachy a fost abandonata. Cladirile raman prada ploilor si insectelor, locuitorii isi pierd urma in toate cele patru colturi ale lumii, iar capitanii pleaca cu navele sa-si caute norocul pe alte meleaguri. Din acest moment nu se mai stie in mod precis ce s-a intamplat cu cei doi frati. Dupa zvonurile care au circulat, mai ales printre fostii comandanti ai lui Jean Lafitte, aceasta s-ar fi refuziat intr-un port din Peninsula Yucatan impreuna cu numeroase lazi incarcate cu aur si bijuterii. Legenda ce s-a infiripat spune ca ar fi murit in satul indian Sisan. Unul dintre capitanii care a vehiculat aceasta versiune, Manuel Lopez, a cautat mult timp amatori care sa-i finanteze o expeditie pentru a cauta lazile respective.

Daca in cazul mai sus relatat cautatea unei prezumtive comori pirateresti s-a legat doar de zvonuri, de cele mai multe ori datele ce insotesc asemenea povesti au fost suplimentate si de prezenta unor harti mai mult sau mai putin precise, si, poate tocmai de aceea, nemaipomenit de fascinante. O asemenea harta se refera la comoara capitanului de pirati William Read, comoara constand din 36 de butoaie pline cu aur, ascunse undeva pe coasta Perului. Aceasta comoara a atras numerosi doritori de imbogatiri rapide cam in aceeasi perioada de la inceputul secolului al XX-lea. De altfel, povestile despre comorile ingropate de-a lungul coastei americane sau in diverse insule au ramas pana astazi, starnind imaginatia aventurierilor si scriitorilor.