Povestea lui Petrica, papusa de la gradinita

Iata Povestea lui Petrica, papusa de la gradinita, scrisa de Nina Stanciulescu.

Petrica este o papusa cum nu-i alta! Are o tichie vargata, cu varful pana la calcaie si un nas lung de lemn. Tuturor copiilor de la gradinita le place sa se joace cu el. Si Petrica se bucura si rade intr-una si ii priveste cu ochii lui mari, albastri; doar atat nu stie: sa vorbeasca! Copiii il invata:

- Spune “Buna ziua!”, Petrica!

Petrica tace, se uita la ei si rade. Copiii ii pun in brate cescuta cu ceai:

- Spune “Multumesc”! Asa se cade!

Petrica nu vrea sa-nteleaga!

De la o vreme copiii s-au suparat: Petrica nu mai are voie sa se plimbe cu masinuta, cu trenul, cu tractorul, nu mai capata de mancare, nimeni nu-l mai ia in excursie. Copiilor le pare rau ca nu mai pot sa se joace cu Petrica. Dar daca el nu intelege cum sa se poarte!

A venit doamna educatoare, l-a luat pe Petrica si l-a dus la nea Costica, mecanicul gradinitei. Nenea ia papusa in mainile lui mari si-o cearta:

- Pai, se poate, voinicule? Ne faci de ras gradinita? De ce nu vrei sa vorbesti? Nu vazi ca aici toti copiii stiu sa se poarte? Nu e unul care sa nu dea frumos “Buna dimineata.” si “Buna ziua.” si “Buna seara.”, dupa cum se cuvine; toti stiu sa spuna “Poftim!” si “Multumesc!”.

Si, tot vorbindu-i asa, l-a mesterit grijuliu, i-a pus o masinarie in jurul inimii si l-a dat inapoi copiilor.

Ia sa-l vezi acum pe Petrica! Cum pune mana un copil pe el, numaidecat spune cu vocea lui ascutita: fi … fiii … fiiiiii ….

Si copiii, care inteleg foarte bine graiul papusilor, nu se mai despart de el! Acum Petrica le este un adevarat prieten!