Povestea - Ingamfarea

Niculita a ramas de mic fara parinti. Ar fi murit de foame daca bunul Dumnezeu nu s-ar fi milostivit de el.

Un satean si cu sotia s-au hotarat sa-l ia la ei si il creasca pe Niculita ca pe copilul lor. Ei nu mai aveau alti copii. Erau oameni muncitori si din ce agoniseau si ei, ingrijau copilul cu mancare si imbracaminte, dupa cum se intampla ca la casa omului sarac.

Anii au trecut repede, iar Niculita crestea vazand cu ochii. Era responsabil si avea grija de casa si de curte atunci cand parintii sai adoptivi se duceau la munca.

Se imprietenise si cu copiii din sat si ii placea sa se joace cu ei.

Cand se facu baiatul de vreo 7 ani, a trecut prin sat un boier bogat. El a vazut copilul si l-a cerut de la parinti sa i-l dea lui. Acestia se-nvoira.

Asa a ajuns Niculita in oras.

Permitandu-i situatia finaciara, boierul i-a schimbat lui Niculita hainutele saracacioase de la tara cu haine frumoase de oras. De asemenea, i-a dat toate bunatatile posibile si l-a trimis la scoala.

Niculita era cel mai gatit scolar. El avea ghiozdanul si penarul cel mai frumos, avea creioane, condee si caiete din belsug. Dar, lucrurile au inceput sa capete alt contur, deoarece baiatul a inceput sa se mandreasca ... Se tinea mandru fata de scolarii ceilalti. Vorbea putin cu ei si nu se juca de loc. Ce sa mai!? Ajunse un copil ingamfat si, adesea, isi zicea in sinea lui: „Nimeni nu-i mai bogat ca mine, nimeni!” Si se veselea.

Purtarea lui de copil ingamfat a fost si mai urata, atunci cand a fugit de parintii lui adoptivi, de la tara. Nu mai voia sa ii vada.

Acesti oameni buni au venit pe la oras si s-au dus sa-l vada si pe Niculita.

- Niculita, maica, mi-a fost asa dor de tine!

- Mie nu mi-a fost dor de voi, raspunse ingamfatul Niculita, dupa care le-a intors spatele si a fugit.

Boierului nu i-a placut aceasta purtare. A vorbit frumos cu satenii si l-a certat pe Niculita.

Dupa 3 ani, boierul a murit, dupa o intamplare extrem de nenorocita. Si, ce sa vezi? Mostenitorii lui nu l-au mai tinut pe Niculita in casa lor.

Bietul baiat abia acum a inteles nenorocirea lui. Nu terminase nici clasele primare ... S-a cait de purtarea ce a avut si ce sa faca altceva? S-a dus la parintii sai la tara si le-a cerut iertare.

Acolo a crescut mare si a ajuns un om intelept si de frunte in sat.

Morala: Cine se inalta se va umili, iar cine se smereste, se va inalta.