Platosa neagra – floarea soarelui

Va oferim spre lectura povestirea “Platosa neagra” scrisa de Nikolai Osipov, pe care o gasiti inclusa in cartea „Din lumea vrajita a plantelor.”

Botanistul rus Evghenia Mihailova Placek examina cu atentie niste achene de floarea soarelui, aflate pe masa ei de laborator. Voia sa inteleaga ce anume se intampla cu aceasta planta, de ce aceasta planta „uriasa” ajunsese atat de neadaptata.

Intrebari ca aceasta o asaltau demult pe Evghenia Mihailova. Si-au inceput cercetarile fiind inca foarte tanara, cand lucra la o statie experimentala. Anii s-au scurs, dar intrebarile au ramas fara raspuns. Si totusi trebuie sa afle aceste raspunsuri deoarece de ele depindea soarta a mii de tarani.

De mai multi ani, o omida foarte mica, aproape imperceptibila, pricinuia mari daune culturilor de floarea soarelui. Ea rodea coaja achenelor, consumand miezul uleios. Cu cat se extindeau culturile cu aceasta planta, cu atat cresteau si pagubele.

Se stie ca, pentru a-si apara urmasii de insecte, plantele s-au adaptat in chip diferit.

Semintele de pruna, caisa si piersica sunt ascunse intr-un sambure foarte tare. Miezul de nuca e acoperit cu o coaja groasa.

Fructele marunte ale brusturelui sunt invelite intr-o adevarata plasa de perisori in care insectele se prind si mor.

Dar, se vede treaba, floarea de soare s-a lasat pe tanjala. Si iata acum pedeapsa pentru aceasta delasare!

De ce, insa, in multimea deasa a campurilor atinse de boala, apareau ici si colo si plante sanatoase? Omidele parca le ocoleau. „Sa fie o intamplare?” se intreba Evghenia Mihailovna.

S-a hotarat sa cerceteze la microscop pojghita achenelor neatacate. Si, spre mirarea ei, a descoperit un strat negru de carbune. Era subtire cat o foita de tigara, dar surprinzator de rezistent. Samanta era pitita dupa el ca dupa o platosa salvatoare.

Din pacate, achenele ocrotite erau foarte marunte, in timp ce cele atacate de omizi erau mari.

„Ce ciudatenie mai e si asta?” s-a mirat Evghenia Mihailovna.

Pana la urma, enigma a fost dezlegata. Plantele cu seminte marunte se deosebeau foarte putin de floarea soarelui salbatica. Taranii insa dornici de productii mari tindeau sa cultive soiuri de calitate superioara. De aceea alegeau pentru seminte achenele cele mai fatoase si se inselau, nebagand de seama ca ele si-au pierdut armura ocrotitoare.

Evghenia Mihailovna s-a decis sa restituie semintelor de floarea soarelui stratul ei salvator. Pentru aceasta au fost necesari aproape zece ani de experimente si esecuri. Si din nou experimente ... Evghenia Mihailovna a muncit fara odihna.

Si ziua mult asteptata a sosit. Evghenia Mihailovna Placek a creat un soi rodnic de floarea soarelui ale carei seminte, bine aparate, indepartau pe dusmani.