Pestera liliecilor din Rarau - legenda

Cititi lectura “Pestera liliecilor”, in versiunea lui George Bodea, asa cum apare ea ilustrata in cartea „Legendele Raraului”.

V-am povestit ca dupa ce comorile doameni lui Petru Rares s-au pierdut sub stancile pravalite in calea dusmanului tot aurul, argintul si margaritarele au intrat in stapanirea stimei aurului.

Intr-una, de-a lungul anilor, s-au gasit necugetati care sa caute comorile, pentru a le avea ei si nimeni altul, iar stima aurului primi porunca de la mai marele ei sa stea ascunsa in pesteri si pe care l-a intalni intrand acolo cu gandul acest sa-l preschimbe in liliac.

- Asa am sa fac.

- Dar de oamenii de treaba sa nu te atingi, ca ai nostri sunt numai cei cu pacat.

- Asa am sa fac!

Si s-a apucat stima aurului de treaba ce-o avea de facut.

Mai cu seama una dintre pesteri, cea mai adanca si cea mai larga era cautata de oamenii doritori de avere. Unii veneau sa se bucure de privelistea nemaipomenita, altii sa caute pentru dansii comorile ascunse in pantecele muntelui.

Luand-o intr-o parte prin locul pe unde creste ceapa ciobanilor, care de aceea se numeste Hagimis, dai de gura pesterii. Cei ce intrau cu ganduri bune ieseau afara bucurosi de lumina soarelui, ceilalti acolo, in subpamant ramaneau, sa bata din aripi in vesnica noapte si numai in noaptea pamantului sa mai iasa la lume.

Am coborat aici adeseori si am vazut stoluri de lilieci neadormiti in cautarea lor nevazatoare.

Cand veti veni aici sa intelegeti comorile cele adevarate ale Raraului, poate o sa coboram impreuna in Pestera Liliecilor noi toti care am hotarat de multa vreme pentru totdeauna sa ramanem prieteni.