Papusi si jucarii care povestesc despre fabuloasa lume si istorie a circului

Va amintiti de lumea circului? “Vreti sa va jucati cu mine?” E o intrebare fireasca si, cu un suras seducator sub machiaj, clovnul isi indreapta spre public peruca portocalie. “Da!? Atunci, muzica!” Sa ne amintim impreuna de papusi si jucarii care povestesc despre fabuloasa lume si istorie a circului.

Sa ne amintim … Evolua un tandem faimos: Footitt, in costum bufant si cu palarie tuguiata peste claia de par zburlita, cu o privire dura si gura strambandu-se mereu, tipul comicului nesuferit si Chocolat, in haina rosie si pantalon negru, cel mai frumos colectionar de lovituri si piedici care poate fi imaginat. Foarte talentati, cei doi au avut la un moment dat un succes culminant timp de 15 ani. Poate sa para mult si putin, deopotriva, dar mentionam ca nu e atat de simplu sa faci salturi si sa mergi in maini la 50 de ani. Dar, publicul e necrutor. Footitt va incerca sa se refaca deschizand un bar intr-un cartier din Champ-Elisees. Fiasco tota. Ultimul sau tur de pista este cand fabricantii de jucarii ii popularizeaza figurina zapacita si furioasa.

La muzeul artelor decorative au fost expuse 4.000 de asemenea jucarii si jocuri care povestesc istoria circului. O expozitie mult prea feerica pentru a fi lasata numai copiilor.

Iata, evolutia uneia din cele mai vechi arte, circul: de la un cerc de gura casca inconjurand un jangelurs, pana la Circus business, cu inteminabilele arsurzitoare, trasaturi cu afise promitatoare, fete frumoase impodobite cu pene, elefanti, figuranti, monstri costumati.

“Intrati, intrati, veniti sa vedeti cel mai mare spectacol din lume! Veti aplauda jongeluri prodigiosi si echilibristi iscusiti, ca si pe cei 25 de elefanti (ati auzit bine: 25!), care nu au mancat nimic de o saptamana si inspaimantatorii lei de Numidie, cu coltii mortali. Veniti sa-I vedeti, nu sunt aici decat cinci seri”.

Si, multimea se indrepta spre gigaticul circ Maximus, construit de Tarquin l’Ancien. Tarquin nu este Barnum, dar a fost inaintea acestuia.

Circul modern s-a nascut in secolul al XVIII-lea in Anglia. “Stardford upon Avon” al circului – locul sau de nastere se numeste Newcastle under Lyme. Acolo a vazut lumina zilei Philip Astley. Astley a montat un spectacol in care a evoluat si calul sau Glbraltar, ce a trecut printr-un cerc de foc. A avut succes. Apoi a imaginat o parodie a calaretului stangaci si greoi care a avut un asemenea triumf incat numarul a ramas clasic timp de un secol pe toate arenele din lume.

Astley al Frantei a fost – in ciuda numelui sau – Antonio Franconi. Impreuna cu fiii sai el a marcat perioada istorica a circului in Franta, a dat lustru circului Olympique si fervoare vechiului “boulevard du Crime”. Antonio este “parintele”: fata brazdata, peruca roscata, ochiul stang acoperit cu o banda neagra! Urmasii din arena sunt Henri si Laurent, fiii sai, apoi copiii lor. Trucul acestora este pantomima, adesea simplista, dar atat de populara incat a facut la fel de mult pentru Napoleon ca si Beranger cu cantecele sale. Pantomima lor aduce putin cu urmatorul tablou: Diogene, in butoiul sau, cauta, cu lumanarea in mana, un om. Apare Iulius Cezar. Diogene nu se clinteste. Sosesc Charlemagne, Ludovic al XIV-lea, nimic, in sfarsit, apare Napoleon. Diogene stinge lumanarea si striga: “L-am gasit”.

Familia Franconi apare la circul Napoleon (apartinand azi fratilor Bouglione): “Va prezint numarul secolului”. De data aceasta este adevarat: trapezul zburator. Imaginat de frumosul Jules Leotard, numarul consta in multiplicarea salturilor periculoase in trei trapeze.

Delir: femeile se inghesuie sa se poata apropia de “Juju” al carui tricou de culoare roz devine legendar. Tarul Alexandru al II-lea pe Leotard sa vina sa-si prezinte nuamrul la Petersbourg si Berlin. De altfel, era la inceputul anului 1870. Dupa razboi, spectacolul nu va fi mai fi permanent. Publicul izbucneste intotdeauna in ras cand Footitt il inghionteste pe Chocolat sau cand marele clovn Medrone isi lanseaza faimosul sau “bum-bum”. In Germania, unde traditia a fost conservata intacta, marii calareti continua sa evolueze. Dar, incepand din 1900, circul american venea sa revolutioneze totul.

Primul care a avut ideea sa faca turnee, cu cortul, a fost Auron Turner din Ridgenee ale circurilor, a caror sosire era intampinata de multime pe strazi. Turner l-a format pe tanarul Barnum care s-a asociat mai tarziu cu Bailey. Atunci s-a nascut cel mai mare spectacol din lume “Thje Greatest Show on Earth”. Trei piste, patru scene in centrul arenei, sapte spectacole simultane. O varietate care cuprinde de la cei mai iscusiti acrobati din lume pana la cea mai fantastica menajerie. Barnum a fost intr-adevar cel mai genial “showman”. In 1910 vagoanele circului Barnum puse cap la cap se insiruiau pe o lungime de 10 km.

Nimic nu putea eclipsa spectacolele Barnum. Nimic, cu exceptia fratilor Ringling. Erau sapte frati. Formau ei singuri o trupa, car eposeda menajerii, ranchuri pentru iernarea ambulantelor, hoteluri, banci, linii de cale ferata. Un gigantism pe care circul european nu l-a cunoscut niciodata, chiar daca a avut numeroase momente de senzatie si monstri sacri ca: jongleurul Rastelli, Unus – echilibristul pe un deget, Linsdsey Fabre si cangurul sau care boxa, Alfred Court cu leoparzii sai si Fratellini, inventatorii trio-ului, o formula care improspata clasicul tandem cu clovnul si August.

Un  trio exploziv: Francios, imbracat impecabil, cu suplete de arlechin; Albert, monstruos, carcatural in eternul sau costum jerpelit cumparat de la un cersetor din Whitechapel; Paul, cu alura de netot de provincie, domnul Homais revazut si corectat, fara vreo urma de machiaj: cu expresia imposibila, dar cu o privire plina de elocventa.

Ca intr-un film de Fellini, Paul a murit in arena. In muzeul artelor decorative, automatul montat la efigiul sau ingina permanent cateva note de Darius Milhaud.