Ocaua lui Cuza de Dumitru Almas - povestire

Cuza-Voda obisnuia adesea sa se imbrace ca un om de rand si sa se amestece prin norod. Dorea sa afle el insusi cum traiesc cei multi. Asa, intr-o zi, si-a pus caciula si suman taranesc, a luat doua putini cu lapte acru si s-a dus in targ la Galati. Pesemne, aflase maria-sa ca unii negustori nu foloseau ocaua cea mare, asa cum hotarase o lege din acea vreme, si careia poporul ii spunea Ocaua lui Cuza. A cautat, deci, taranul sa vanda laptele la un bacan, despre care se spunea ca n-ar fi tocmai-tocmai cinstit si ca vinde cu ocaua mica, iar nimeni nu-l putea prinde cu inselaciunea.

- Jupane negustor, nu-ti iau bani, s-a tocmit taranul, ci ne invoim ca la sase ocale de lapte sa-mi dai o oca de untdelemn.
- Bine, a primit negustorul, clipind smecher din ochi.
A luat de pe tejghea ocaua mare, ocaua lui Cuza, si-a masurat laptele: douazeci si patru de ocale. A socotit ca trebuie sa plateasca, in schimb, patru ocale de untdelemn.
- Cauta sa-mi masori drept, cu aceeasi oca, a staruit taranul.
Nu se poate, ca-i plina de lapte. Iti masor cu asta! Si a scos de sub tejghea alta oca.
- Pai, ocaua asta-i mai mica, a zis taranul.
Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i oca si gata!

Atunci, taranul a scos caciula din cap, a lepadat sumanul si s-a aratat in tunica albastra, cu epoleti auriti, ca un domnitor. Negutatorul a inlemnit. De multa uimire a scapat ocaua din mana.
- Ei, negustorule, mai zici si-acum ca nu te-am prins cu ocaua mica?
- Nu mai zic, Maria-Ta! ... Iertare, mila prea bunule ...
Cuza-Voda a poruncit sa-i lege de gat cele doua ocale si sa-l poarte pe uliti, sa afle lumea ca a cautat sa insele cumparatorii.
-Sa ridice ocalele pe rand, sa le arate lumii si sa spuna tare cu care va vinde si cu care n-are sa mai vanda de-aici incolo.

Strajuit de slujitori domnesti, negutatorul mergea pe uliti, ridica ocaua mica si striga cat ii tinea gura:
- Cu asta, nu!
Apoi, ridica ocaua mare si striga si mai tare:
- Cu asta, da!
Si asa l-au plimbat slujitorii domnesti prin tot targul: Cu asta, nu! ... Cu asta, da! ... Si i-a fost de ajuns aceasta plimbare ca sa se faca om cinstit.