O, mamă ...
de Mihai Eminescu
O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi
Pe freamătul de frunze la tine tu mă chemi;
Deasupra criptei negre a sfântului mormânt
Se scutură salcâmii de toamnă şi de vânt,
Se bat încet din ramuri, îngână glasul tău ...
Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu.
Când voi muri, iubito, la creştet să nu-mi plângi;
Din teiul sfânt şi dulce o ramură să frângi,
La capul meu cu grijă tu ramura s-o-ngropi,
Asupra ei să cadă a ochilor tăi stropi;
Simţi-o-voi odată umbrind mormântul meu ...
Mereu va creşte umbra-i, eu voi dormi mereu.
Iar dacă împreună va fi ca să murim,
Să nu ne ducă-n triste zidiri de ţintirim,
Mormântul să ni-l sape la margine de râu,
Ne pună-n încăperea aceluiaşi sicriu;
De-a pururea aproape vei fi de sânul meu ...
Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu.
Articole asemanatoare mai noi:
- 01/01/2012 04:00 - Revedere de Mihai Eminescu
- 29/12/2011 04:00 - Povestea teiului de Mihai Eminescu
- 28/12/2011 04:00 - O ramai de Mihai Eminescu
- 27/12/2011 04:00 - Si daca de Mihai Eminescu
- 26/12/2011 04:00 - Peste varfuri de Mihai Eminescu
Articole asemanatoare mai vechi:
- 22/12/2011 04:00 - La steaua de Mihai Eminescu
- 21/12/2011 04:00 - Din vremurile vremii de Mihai Eminescu
- 20/12/2011 04:00 - Cu mine zilele ti adaogi de Mihai Eminescu
- 20/12/2011 04:00 - Ce e amorul de Mihai Eminescu
- 19/12/2011 04:00 - Cand insusi glasul de Mihai Eminescu
