O intamplare neobisnuita la cuibul din scorbura
Va oferim spre lectura povestea “O intamplare neobisnuita” scrisa de Sanda Socoliuc.
Obisnuiesc sa merg in dupa-amiezele frumoase in parcul din apropierea casei mele. De o vreme incoace am remarcat acolo un baiat care venea si el in parc si privea la joaca celorlalti, dar cum nimeni nu-i dadea nicio atentie, nici el nu se amesteca in joaca lor.
Arata tot timpul ca scos din cutie, cum se spune, cu hainele calcate si camasa curata incheiata la toti nasturii. O singura data cand un baiat a coborat dintr-un pom, cu buzunaree pline de fructe inca necoapte, i-am zis:
- Da-mi te rog si mie cateva …
- Suie-te si i-ati, ca mai sunt, i-a raspuns celalalt.
- Nu pot, mi-e frica!
- Stiam eu ca esti un fricos!
Nu de mult insa, am asistat la o intamplare neobisnuita. Soarele amurgului privea uluit cei cativa copii care incurajau zgomotos pe un baiat catarat intr-un copac. Ajuns in dreptul unei scorburi, baiatul vari mana inauntru si scoase, triumfator, cateva oua de zburatoare. Apoi, vajnicul catarator a coborat cu ouale in buzunar.
- Le dau, striga el vesel, dou nasturi, oul.
Se parea ca bietele ousoare vor ramane fara cumparator, cand, deodata, baiatul cel stingher se apropie curajos:
- Le iau eu. Pe toate.
- Bine, bine, dar ai nasturi? isi manifesta neincrederea, “negustorul”.
- Am, isi arata el haina incheiata la toti nasturii.
Cu ajutorul unui briceah, pus de indata la dispozitie de un alt copil, plata se facu fara intarziere.
Priveam cu dezaprobare scena condamnand nu atat pe cei ce jefuise cuibul, ci mai ales pe cel ce “cumparase” rodul acestui jaf.
Baiatul cel ingrijit a pus cele patru oua in buzunarul hainei sale, acum lipsita de nasturi si s-a indepartat linistit, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Peste putin timp, cand ceilalti copii plecasera, s-a intors, si, spre uimirea mea nemarginita, am observat cum el, cel care de frica nu se urca in pom sa ia cateva fructe, s-a catarat pana la cuibul din scorbura si, cu grija, a pus la loc, unul cate unul, toate cele patru oausoare.
“Hm, ce mai fricos!”, mi-am zis, privindu-l cum se pierde prin noaptea vegheata doar de luna.
Articole asemanatoare mai noi:
- 02/10/2016 00:36 - Ioan Corvin si corbul
- 30/09/2016 00:19 - Pisica si soarecele compunere
- 29/09/2016 00:12 - Unsprezece file din calendar
- 23/09/2016 00:14 - Viata de pescar a lui Petru Rares
- 21/09/2016 00:22 - Dezlegatorul de ghicitori
Articole asemanatoare mai vechi:
- 02/09/2016 00:13 - Fricosii
- 29/08/2016 00:14 - Profesiile viitorului
- 27/08/2016 00:29 - Poveste despre zebra
- 25/08/2016 20:46 - Ingerul si copilul
- 23/08/2016 00:13 - Albina si fluturele
