Nevoia de muzica

Zgomotele orasului nu sunt favorabile pentru educatia auzului. Continuitatea si brutalitatea lor obosesc sistemul nervos gingas al copiilor. Pentru a-i pregati in vederea educatiei muzicale de mai tarziu si pentru a-i face sa guste de pe acum gingasele placeri ale auzului, este necesar sa le dam prilejul sa asculte muzica.

In multe scoli si multe familii puterea educatoare a muzicii este, poate, prea mult uitata. Cantecul exercita in acelasi timp si vocea si urechea. De prisos sa mai revenim asupra sfatului ca e bine sa obisnuim pe copii sa cante incet, fara sa-si forteze vocea si in acelasi timp sa-i obligam sa se asculte unul pe altul, sa cante in cor in loc sa cante fiecare separat. Nimic mai placut decat vocile dulci ale micutilor copii, topite intr-una singura.

Pianul sau vioara, utilizate pentru a da jocurilor un ritm, dansurile si marsurile ca o variatie, pun in actiune atat simtul auzului cat si simtul muscular. Copiii se antreneaza usor si in scurt timp isi potrivesc miscarile dupa o arie simpla si devin gratiosi sub influenta muzicii.

In sfarsit, in educatia copilului de la oras e necesara putina reverie si putin supranatural. Incercam sa-i procuram aceste stari sufletesti povestindu-i istorioare, aratandu-i imagini si proiectii luminoase, dar aceste mijloace imping prea mult intr-o anume directie pe care trebuie sa se indrepte imaginatia.

Muzica, dimpotriva, adresandu-se auzului, lasa sufletului mai multa libertate; ea inlantuie copilul intr-o dulce visare si-1 transporta intr-o stare de fericire, poate grea de explicat, dar reala; stare de fericire linisita, plina de seninatate, propice sa incolteasca facultatile contemplative ale sufletului, cum asa de drept le numeste doamna Necker de Saussure.