Nepotul bradului

Va oferim spre lectura povestea “Nepotul bradului” scrisa de Iuliu Ratiu.

Degeaba l-a sfatuit bunicul:

- Nu e bine sa pleci! Locul tau este aici, in varful muntelui.

Puiul de brad, insa, o tinea pe-a lui:

M-am saturat sa tot stau singuratic, pe stanca asta. De multe ori nici n-am cu cine schimba o vorba.

Un stejar, mai din vale, s-a clatinat a mirare:

Dar acolo, unde esti, toata ziua vorbesti cu vantul.

Asta-i, ca nu prea am ce vorbi cu el! Vaj-vajjj! Si gata. Se balbaie asa de tare, ca nici nu inteleg ce vrea sa spuna.

E si el batran!

Chiar asa! Asta-vara insa a venit pana aici la mine un baietel. N-a stat mult, dar mi-a spus ayatra, incat si acum ma mai gandesc la el.

Daca ai asculta ce spune Vulturul, ai afla si mai multe, ii sopti o floare de colt, abia rasarita dintr-o crapatura.

Puiul de brad se scutura nemultumit:

Vulturul se duce sa stea de vorba cu bunicul, pe mine nici nu vrea sa ma bage in seama. Zice ca sunt mic … Baietelul acela de asta-vara, desi n-a stat decat foarte putin cu mine, mi-a spus ca nici n-a mai vazut un brad care sa-mi semene! Ca sunt inalt si curajos … De aceea plec, mai spuse el, luand-o la vale, pe cararea care serpuia pe langa rau.

Toti brazii isi clatinara, amarati, fruntile, dar il lasara sa plece. Puiul de brad sarea pe pietre, plin de voiosie:

Ce sa-I faci? Inca e copil: nu e brad, e bradut! O sa-I vina si lui, odata, mintea la cap …

Daca ar fi avut radacinile mai bine infipte in stanca, nu mai pleca el!

Dar puiul de brad ajunsele de vale, la marginea satului. Trebuise, la un moment dat, sa inoate prin niste troiene de zapada si se facuse alb pana la crestet. Dar asap area si mai frumos decat acolo, pe stanca.

“Numai daca as gasi casa baiatului, isi spuse el privind peste garduri. N-o fi asta? Imi zicea ca are in fata un fag … Da, da, asta-i! Si, ca sa fiu sigur ca-l gasesc, am sa ma asez chiar in dreptul portii. N-o sa poata, astfel, sa ma ocoleasca.”

Si n-a gresit. Peste cateva clipe, din casa iesi baiatul, impreuna cu prietenii sai. Se duceau la sanius.

Ia uitati-va ce bradut caraghios a rasarit in poarta noastra! Oare in alta parte, decat in picioarele oamenilor, nu putea sa creasca?

“Cum?! Ce spuse?” sopti ingrozit Puiul de brad.

Am vazut eu asta-vara pe munte un bradut, continua baiatul, dar acele era viteaz … Statea sus, pe un varf de stanca … Pe cand asta … Dup ace ma intorc de la sanius o sa-l tai si o sa-l duc in casa. Tot trebuie sa vina la noapte Mos Craciun. Si pleca.

puiul de brad se simti, deodata, trist si singur:

“Ce sa face u in casa? Eu doar sunt Pui de brad!” isi fremata el cetioara si o lua la fuga prin zapada spre stanca, sa stea de vorba cu floarea de colt, cu vulturii si cu Brad-bunicul.