Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos

Dupa sarbatoarea Sf. Pasti, cea mai insemnata dintre sarbatorile crestinesti este nasterea Domnului Iisus Hristos, numita in graiul obisnuit, Craciunul.

Ca si sarbatoarea Invierii Domnului, crestinii au sarbatorit aceasta zi intotdeauna cu mare bucurie sufleteasca. Sf. Ioan de Aur, in una din cuvantarile sale, spune ca ziua Nasterii Domnului e o sarbatoare foarte veche si sfanta tuturor crestinilor din Tracia pana in Spania. Iar alti Sfinti Parinti vorbesc despre ea, ca despre una din sarbatorile cele mai inseminate, formand inceputul si temeiul celorlalte sarbatori. Crestinii o serbau cu mare solemnitate, nu posteau si nu ingenuncheau in aceasta zi la Sf. Liturghie si toti se impartaseau cu Sfintele Taine.

Pana pe la mijlocul veacului al IV-lea, Nasterea Domnului Iisus Hristos se sarbatorea odata cu ziua “Botezului”, adica pe 6 ianuarie. Pe urma, insa, s-a despartit si s-a hotarat sa fie sarbatorita pe 25 decembrie, pentru ca atunci se implinesc exact noua luni de la 25 martie si pentru ca romanii pagani aveau pe 25 decembrie sarbatorile Saturnaliilor, care era insotita de tot felul de desfatari si petreceri desfranate. Pentru a-i feri pe crestini sa se amestece si ei printre cei care luau parte la aceste petreceri, au asezat in aceeasi zi sarbatoarea Nasterii Domnului, pentru ca credinciosii – trebuind sa vina si sa ia parte la slujbele bisericesti din aceasta zi – sa nu poata fi atrasi la petrecerile paganesti. Astfel, de atunci si pana astazi Nasterea lui Hristos se sarbatoreste intotdeauna pe 25 decembrie.

Pentru ca aceasta mare sarbatoare sa se praznuiasca cu o deosebita solemnitate, Sfintii parinti ai bisericii au oranduit un timp de 6 saptamani de pregatire inaintea acestei zile, in care vreme credinciosii postind, sa se invredniceasca sa sarbatoreasca cu toata cuviinta amintirea Nasterii Mantuitorului.

Din timpuri foarte vechi insa, biserica a sarbatorit si ziua dinaintea Nasterii Domnului, numita Ajunul Nasterii Domnului Iisus Hristos, cand credinciosii tin pana astazi post aspru, iar la serviciul divin asistau si imparatii de odinioara, pentru care slujba din acea zi se numeste de atunci slujba “ceasurilor imparatesti”.

In aceasta zi, dupa serviciul divin, preotii purtand icoana Nasterii Mantuitorului, vizitau pe credinciosi, binecuvantand casele lor si vestindu-le nasterea lui Hristos prin cantarea imnului “Nasterea ta Hristoase, Dumnezeul nostru …”, ceea ce a ramas si pana astazi in biserica.

Astfel a ajuns pana la noi aceasta zi sfanta si mare sabratoare a Nasterii Domnului, pe care tot crestinul o astepata si o sarbatoreste cu bucurie, pentru ca ea vesteste inceputul mantuirii neamului omenesc, prin venirea Celui care a propovasduit pe pamant Imparatia lui Dumnezeu.