Muguri si oua rosii

Nu trebuie sa uitam … de Florii muguri de salcie si la Paste oua rosii. Mugurii si oul sunt acelasi simbol, unul luat din lumea plantelor, altul din lumea animalelor. Amandoua sunt simbolul vietii ce se renaste, a vietii vecinice in natura. Iar semnul vesniciei e cercul sau roata, figura cea fara de nici un colt si inchisa, astfel ca nicaieri nu are inceput si nicaieri sfarsit. De aceea din mladita cu muguri de salcie crestinii fac o cununa, care inchipuie vesnicia.

Iar semnul soarelui celui sfant, care e puterea invietoare a naturii intregi, e tot o roata, caci intr-adevar, el ne pare o roata de foc. Si e rotund. De aceea rotundul ou inchipuie soarele. Si fiindca soarele e rosu aprins, crestinii inchipuiesc pana si culoarea soarelui si dau oului de Paste culoarea rosie.

Obiceiul cu mugurii de salcie si cu oul rosu de Paste e mai vechi decat crestinismul. Paganii, cu mult inaintea intruparii Domnului Hristos, aveau tot acelasi obicei, la sarbatorile lor de primavara. Ei inchipuiau pe oul lor ori chipuri de zei, ori luptele Soarelui cu intunericul si cu moartea – cu noaptea, cu norii, cu crivatul si cu gerul. Obiceiul a ramas si la crestini, dar noi nu puteam sa inchipuim pe ou chipurile muncinosilor zei ai paganilor si nici sa aratam in scrisoare credintele lor cele desarte. Noi facem pe ou numai flori si podoabe si astfel il impodobim/il incondeiem, fara sa stim de ce, numai ca sa fie frumos.

Dar daca si noi ca si paganii salutam sfantul Soare care ne aduce primavara si, cu ea, reinvierea naturii, si ni-l inchipuim cu oul rosu, noi nu vedem numai ca paganii renasterea naturii care a murit peste iarna, nu numai reinvierea plantelor si a multimii nespuse de ganganii facute de Dumnezeu. Noi, crestinii, vedem invierea Sfantului Duh vecin, a lui Dumnezeu insusi. Fiul lui Dumnezeu, cel de-o fiinta cu Tatal, a biruit puterea locasului mortii si cu moartea sa a mantuit lumea. El, cel ce e insusi iubirea, pe care a propovaduit-o cu fapta si cu cuvantul, a venit in lume ca sa aduca pacea si buna invoire intre oameni si ne-a invatat sa iubim pe aproapele nostru ca pe noi insine. Prin el ne-a venit nadejdea mantuirii si a rasplatirii vesnice dupa binele si raul ce l-am facut traind in lume.

Lui Dumnezeu care a inviat din morti, lui ii aducem noi crestinii la Paste cantece de biruinta si de lauda. Cununa facuta din mladita cu muguri de salcie e cununa ce se da biruitorului domn care a ispasit pacatele lumii. Iar oul rosu e jertfa ce o aducem intru lauda si prea marirea nebiruitului Domn. Iata-l, lumina din lumina si Dumnezeu adevarat, iesind din mormant sa vesteasca puterea sa celor ce au ochi sa vada si urechi sa auda, dar mai ales suflet ca sa inteleaga!

Inaltator de inimi e gandul, ca Dumnezeu in marea sa mila, a cautat insusi sa ne arate calea mantuirii, ca Dumnezeu ne iubeste intr-atat de mult si ne-a iubit asa de mult incat si pe unicul sau Fiu si l-a dat pentru mantuirea noastra. Intre ai sai a fost, si ai sai nu l-au cunoscut, de aceea au ramas in intunericul lor. Dar noi crestinii l-am cunoscut. Si iata, lumina dumnezeiasca e in sufletele noastre si va fi cata vreme vom merge pe caile Domnului. Caci zis-a Hristos catre Toma: Tu crezi, pentru ca ai vazut. Fericiti cei ce n-au vazut, si totusi cred.