Mosii de toamna - credinte strabune de pomenire a mortilor

In prima sambata a lunii noiembrie, Biserica Ortodoxa a randuit sa aiba loc pomenirea tuturor mortilor. In traditia populara, aceasta zi este cunoscuta sub denumirea de “mosii de toamna”. Sarbatoarea Mosilor face parte din cultul arhaic si reprezinta o forma a cultului stramosilor, avand originea inca din timpul geto-dacilor.

  Cu apelativul de “mosi” sunt numiti nu numai mortii, dar si sarbatorile ce le sunt oranduite de Biserica Ortodoxa:

·        “Mosii de primavara” (Mucenici/Macinici);

·        “Mosii de vara” (sambata dinaintea Rusaliilor);

·        “Mosii de toamna” (prima sambata din luna noiembrie);

·        “Mosii de iarna” (sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne).

Sarbatoarea nu are o data fixa. A fost aleasa ziua de sambata deoarece aceasta este ziua in care Mantuitorul Iisus Hristos a stat in mormant cu trupul, iar cu sufletul s-a coborat in iad ca sa elibereze din el pe toti dreptii adormiti. E ziua premergatoare duminicii – Ziua Invierii.

In aceasta zi, in fiecare biserica se va savarsi Sfanta Liturghie, urmata de parastase de obste pentru cei adormiti. Se vor pomeni stramosi, parinti, frati, surori, prieteni, toti cei adormiti din neamul nostru, toti cei trecuti de la viata la moarte. Se fac pomelnice cu numele de botez al acestora. Asadar, in “sambata mortilor” credinciosii merg la Biserica, iar aici se sfintesc si se imparte coliva, colac si vin, dupa care au loc alte ceremoniale acasa si la cimitir. Coliva este expresia credintei in nemurire si inviere, fiind facuta din grau (simbolul invierii trupurilor). Coliva reprezinta hrana atat pentru trup, cat si pentru suflet. Prescura reprezinta darul omului catre Hristos.

Conform obiceiurilor si traditiilor populare, oamenii pregatesc mese, pachete si daruri pe care le vor oferi “de sufletul mortilor …”, mai ales celor saraci si bolnavi, copiilor si celor varstnici. Exista credinta crestina ca ofrandele oferite de sufletul celor adormiti au putere de mijlocire pe langa Dumnezeu pentru iertarea pacatelor savarsite de catre acestia, cu gandul sau cu fapta, in timpul vietii.

La cimitir se curata mormintele, se pun flori si sunt aprinse lumanari in amintirea lor. Cei care doresc pot sa ceara preotilor sa sfintesca crucea si sa se roage pentru mantuirea sufletul celui adormit.

Se poate remarca ca vorbim despre cei “adormiti”, nu trecuti in nefiinta. Biserica ii numeste pe toti cei trecuti in viata de dincolo “adormiti”, termen ce are intelesul de stare din care te poti trezi. E vorba despre o trecere dintr-un mod de existenta in alt mod de existenta, un inteles asociat cu invierea.

„Eu sunt invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine nu va muri niciodata” (Ioan, 10, 11).

In aceasta zi credinta, iubirea, milostenia si speranta trebuie sa puna stapanire pe noi.