Univers de copil

Moldova in timpul lui Stefan cel Mare

Dupa Alexandru cel Bun, si Moldova a cunoscut vremuri grele. Timp indelungat, domnii si boierii cei mari s-au luptat intre ei pentru putere. Ei au plecat tara in fata turcilor si au primit sa le plateasca tribute.

In anul 1457, domnia Moldovei a fost luata de Stefan-Voda. Sprijinindu-se pe popor, el a condus tara pana in 1504. A fost un voievod darz, neinduplecat cu cei rai, bun organizator si iubitor de tara. S-a dovedit a fi unul din cei mai viteji conducatori de osti din cati a avut poporul nostru. De aceea poporul l-a numit cel Mare si l-a slavit in cantece – Stefan cel Mare.

Stefan cel Mare intareste Moldova

Pentru a intari Tara Moldovei, el s-a bizuit pe boierii mici, pe oraseni sip e taranii liberi, infrangand tradarea si viclenia marilor boieri. A intocmit oaste buna din tarani liberi si din boierii credinciosi lui. Paza drumurilor a fost intarita si s-au zidit multe cetati de aparare la hotare si inauntrul tarii. Cea mai de seama a fost cetatea Sucevei, unde isi avea capitala.

De asemenea, s-au ridicat orase si cladiri frumoase, printre care manastirea Putna. S-au scris si carti, ferecate cu mult mestesug in aur si argint. Aceste lucrari dovedesc atat bogatia tarii, cat si dibacia si dragostea moldovenilor pentru frumos.

Viata poporului

In timpul lui Stefan s-au dezvoltat agricultura, mestesugurile si comertul. Moldovenii vindeau vite, vinuri, sare, peste, miere si ceara in toate tarile vecine. Negustorii aduceau din tarile straine marfuri mai multe ca inainte: unelte, arme, stofe scumpe, podoabe, matasuri, blanuri ori mirodenii. Astfel, bogatiile tarii au sporit mult. Aceste bogatii se strangeau insa mai mult in mana boierilor si a negustorilor, in timp ce poporul ducea o viata grea, in lipsuri si truda.

Multi oameni din popor n-aveau nici unelte cu care sa-si castige hrana.

Astfel, legenda povesteste ca, intr-o zi de sarbatoare, Stefam a vazut un taran arand sus, pe o movila. L-a intrebat cum il cheama. A aflat ca se numeste Burcel si ca si-a pierdut o mana in lupta cu turcii:

De atunci n-am ce sa fac,

C-am ajuns un biet sarac,

N-am nici casa, n-am nici plug,

Nici juncani ca sa-i injug!

Toata vara m-am rugat

De bogatii cei din sat

S-mi de aplugul ca sa ar …

Mi-a fost ruga in zadar.

Stefan i-a dat un plug cu sase boi si movila pentru plugarie, poruncindu-i:

Dar in varfu-i sa te-asezi,

Ca stejar sa priveghezi,

Si tatarii de-i vedea

C-au intrat in tara mea,

Tu sa strigi cat ii putea:

Sai, Stefane, la hotara

C-a intrat sabia-n tara!

Atunci eu te-oi auzi,

Ca un zmeu m-oi repezi,

Si nici urma-a ramanea,

De tatari in tara mea!

Dupa cum se vede, Stefan cel Mare a inzestrat cu pamant pe unii din tarani si chiar i-a inaltat la ranguri boieresti, ca sa-i sprijine in conducerea tarii si in lupta impotriva turcilor.

Legaturile de prietenie cu vecinii

Fiind om intelept, Stefan cel Mare a cautat ca inainte de a porni lupta cu turcii sa aiba prieteni printre vecini. In timpul sau, Moldova a incheiat legaturi de prietenie cu Ungaria, cu Polonia si mai ales cu Tara Romaneasca, unde era domn Vlad Tepes. De asemenea, Stefan a avut legaturi de prietenie cu cnezul Moscovei, cu care s-a si inrudit. Asemenea legaturi au ajutat poporul din Moldova sa infrunte marea primejdie turceasca.