Miscarea Terrei in spatiu

Se poate determina miscarea absoluta a planetei noastre in spatiu? O intrebare spinoasa pentru astronomi. De cand vechea idee a “eterului”, care ar scalda ansamblul Universului, a fost abandonata la inceputul secolului XX, majoritatea astrofizicienilor nu se incumeta sa raspunda afirmativ. Intr-adevar, ei nu dispuneau de nici un cadru de referinta in raport cu care sa fi putut masura o astfel de miscare. Insa, incepand din 1965, cand cercetatorii de la “Bell Telephone Laboratories” au descoperit celebrul zgomot de fond al Cosmosului, sperantele au renascut. Acest zumzet, reamintim, este datorat unei radiatii cu scurta lungime de unda, corespunzand unei “temperaturi”de 3ºKelvin (K) si care pare ca ne soseste din toate partile cerului. Numit in limba engleza microwave background radiation, “zumzetul” Cosmosului este in general interpretat, in ipostaza expansiunii Universului drept un slab ecou al “big-bang-ului” original.

Neindoielnic, undele ar trebui sa fie ceva mai intense in sensul unei astfel de miscari decat in directia opusa, ca stropii de ploaie care lovesc mai puternic parbrizul din fata al unui vehicul in miscare decat pe cel din spate. Pentru a constata si masura acest efect, informeaza revista “Scientific American”, mai multe colective de radioastronomi au conceput, dispozitive tot mai ingenioase. Rezultatele s-au lasat asteptate ani in sir, pana cand un grup de cercetatori de la Universitatea Stanford, conduse de dr. R. K. Conklin, a obtinut date concludente.

Conform observatiilor, supraaglomerarea de galaxii careia ii apartine si Calea noastra Lactee, este virtual stationara in interiorul Universului. Terra insasi poseda o miscare de circa 160 km/s in directia aproximativa a stelei Arcturus. Situatia, explica dr. Conklin, este comparabila cu cea a unui navigator aerian care si-a calculat miscarea sa in atmosfera fara a include deplasarea provocata de vant. Desigur, traiectul Terrei depinde si de alte miscari care sunt doar partial cunoscute.

Evolutia sa in jurul Soarelui este atat de lenta incat poate fi ignorata, insa acesta, impreuna cu tot sistemul sau, se invarte in jurul centrului Galaxiei, facand o bucla la fiecare 200 de milioane de ani, cu o viteza de 320 km/s. Miscarea Terrei in raport cu “zgomotul de fond” poate fi socotita drept “imobila” ca a oricarui participant la expansiunea generala a Universului.