Miogimnastica si aplicatiile ei practice

Miogimnastica este un cuvant nou pentru cei mai multi dintre parinti. Ce se intelege in fond prin miogimnastica?

Prin miogimnastica se intelege un tip deosebit de gimnastica musculara, privind muschii gurii, fiind un tratament ajutator si de bun efect al unor anomalii dento-maxilare. Copilul se naste uneori, prezentand unele malformatii ale maxilarului, care vor trebui corectate. Tratamentul prin miogimnastica poate si trebuie sa fie inceput din chiar momentul in care anomalia a gost observata, uneori din frageda copilarie. Evident, la copilul foarte mic, miscarile de miogimnastica vor avea un caracter pasiv, ele trebuind a fi efectuate de catre mama prin practicarea masajului. Avand rolul de a ajuta dezvoltarea partilor intarziate, cu cat tratamentul va fi inceput mai din timp, cu atat va fi mai eficient.

Prin masaj in asemenea situatii s-ar putea trata cazuri de retrognatiemandibulara, care, asa dupa cum am vazut, inseamna maxilar inferior retras. Dupa tratamente care aun durat numai zece luni, anomalia s-a redus.

Miogimnastica, instituita de timpuriu, la copii de varste fragede, se adreseaza pe de o parte stimularii muschilor masticatori, muschi care mobilizeaza mandibula, pe de alta parte adresandu-se oaselor maxilare, care fiind slabe dezvoltate vor putea beneficia si ele de un asemenea tratament prin activarea dezvoltarii osoase.

La copiii mai marisori, care fac tratament ortodontic, gimnastica muschilor gurii joaca un rol deosebit in cadrul corectarii anomaliilor dento-maxilare. Aceasta gimnastica se va executa cu participarea activa a copilului, el fiind indrumat de catre medic si asistenta la cabinet la inceputul tratamentului, iar apoi supravegheat atent de catre specialisti.

Miogimnastica va trebui corelata cu tratamentele celorlalte tulburari de respiratie, de masticatie, corectarea inghitirii, a vorbirii, tulburari ce pot aparea in asemenea situatii.

Care sunt muschii carora li se adreseaza miogimnastica?
In primul rand se adreseaza muschilor masticatori si apoi muschilor din regiunea anterioara a gatului, muschilor limbii, unor muschi ai faringelui, precum si muschilor mimicii, in special celor situati in jurul orificiului gurii.

Pentru tratamentul diferitelor anomalii, exista exercitii bine individualizate, asupra carora nu vom insista aici, ele fiind recomandate de la caz la caz fiecarui pacient, de catre medic.

In cele ce urmeaza vom prezenta cateva exercitii dintre cele mai simple.

Exercitiile se vor face la inceput in fata oglinzii, pentru ca micul pacient care le efectueaza sa-si poata urmari miscarile aratandu-i-se totodata cum si unde a gresit. Un simplu nasture, de exemplu, prins intre arcadele dentare si activat cu doua mustati de eastic de care va trage copilul ca intr-o joaca, poate fi un bun antrenament muscuar in anumite anomalii. Strangandu-si arcadele dentare, copilul va prinde intre dinti nasturele, tragand apoi de cele doua mustati de elastic. In acest moment, datorita tensionarii elasticului, nasturele va tinde sa scape din stransoarea dintilor. Arcadele dentare se vor strange mai puternic prin actiunea muschilor masticatori, lucru dupa care elasticul va fi lasat din nou moale. Exercitiul se va repeta. La inceput el se va efectua de 6-10 ori, apoi de 2-3 ori pe zi. Cu timpul, antrenamentul muscular crescand, numarul de exercitii va creste odata cu numarul de sedinte de antrenament, ajungandu-se la 5 sedinte pe zi.

Exercitiul trebuie continuat luni de zile, lucru care va cere desigur multa rabdare si o mare ambitie din partea copilului. va fi nevoie uneori ca parintii sa intervina stimulandu-l, incurajandu-l, atragandu-i atentia asupra importantei tratamentului ca si asupra neplacerilor pe care i le poate aduce mai tarziu abandonarea tratamentului.

Exista deci metode, uneori extrem de simple, pentru corijarea unor asemenea anomalii, incat lucrurl nu trebuie sa constituie o problema, nici motiv de ingrijorare pentru parinti. Micul pacient, el insusi participant activ la efectuarea tratamentului, isi va recapata incetul cu incetul aspectul normal al figurii, putand deveni el insusi a randul lui, un bun sfatuitor al colegilor si prietenilor mai mici, care eventual ar avea nevoie de un asemenea tratament ortodontic.