Minunata lume a cristalelor

Din cele mai vechi timpuri uimitoarea imparatie a cristalelor a inaripat inchipuirea oamenilor si a dat nastere la o sumedenie de legende, povesti si credinte desarte.

Legenda Golcundei, orasul indian cu munti de pietre pretioase, pestera cu comori a lui Aladin, in care razele lampii fermecate teseau decoruri de basm, varguta care transforma pe muritor in stana de piatra, nestemata in care vrajitoarea vedea ca intr-o oglinda destinul unui om, povestea regelui Cressus, la a carui atingere totul se schimba in aur, nemaipomenitele bogatii ale trolilor, piticii subpamanteni din povestile scandinave, sunt doar cateva din nascocirile mintii omenesti.

In spatele acestor povesti se ascund insa fapte reale pe care mintea omului simplu nu le putea judeca decat in acest chip fantastic.

Pe masura ce stiinta a gasit explicatii unor fenomene neobisnuite, cele mai multe din tainele imparatiei cristalelor au fost dezlegate.

E de ajuns sa intrati intr-o mina sau intr-o pestera si sa luminati, nu cu o lampa fermecata, ci cu una obisnuita, peretii galeriilor sau imensele bolti subpamantene. Veti trai ca si Aladin aceeasi nesfarsita uimire. Milioane de cristale de toate culorile si formele tes un covor orbitor de lumini, se aduna in cele mai ciudate forme inchipuind oameni, buzdugane, coloane, valuri impietrite de apa, animale fabuloase, costume imparatesti incarcate cu pietre pretioase. Se stie acum ca “minunile” se datoresc cristalelor, acelor tandari de piatra, transparente sau colorate, in care s-a transformat prin racire materia fierbinte izbucnita din adancul Pamantului, se stie, de asemenea, ca forma doarte regulata a crsitalelor se datoreste asezarii, dupa anumite legi foarte stricte a atomilor si moleculelor din care sunt alcatuite, intr-o retea caracteristica pentru fiecare mineral in parte. Dupa felul cum sunt asezate aceste retele, in natura se cunosc sapte sisteme de cristalizare. Alaturi de alte proprietati fizice si chimice, sistemul de cristalizare ne ajuta sa recunoastem minereul respectiv. Sarea are, de exemplu, cristale cubice, cuartul – cristale de stanca – se termina cu o piramida hexagonala.

Cristalele cresc ca si fiintele vii. Putem sa facem acasa “crescatorii” de cristale, cu ajutorul unui vas numit “cristalizator”. Dizolvand in apa o substanta – sa zicem sare – o lasam sa se evaporeze. Alegem un cristal micut is il punem intr-o solutie de sare si tot asa pana cand cristalul va creste cat pumnul. Asa se mai obtin in industrie cristalele mari de zahar (zahar candel), cristalele albastre de piatra vanata sau verzi de calaican.

Trecuta printr-un cristal transparent, lumina alba se desface in cele 7 radiatii care intruchipeaza curcubeul. Alte cristale (cum ar fi spathul de Islanda) au proprietatea de a schimba sau multiplica imaginile. Cu un spectoscop inzestrat cu lentile de cristal putem afla liniile negre de absorbtie, felul corpului, ai carui aburi sunt strabatuti de o raza de lumina. Iata, deci, ce simplu se explica minunile optice ale cristalelor, atribuite de povesti neintrecutului dar al vrajitoarelor sau zanelor, minunilor infaptuite de fiinte supranaturale care astern pe cer – de exemplu – uriasul covor al crcubeului. Azi stim ca picaturile de ploaie joaca rolul cristalelor care descompun lumina alba in cele sapte raze colorate.

Povestile si legendle ne vorbeau de pietrele “cantatoare”. Erau intalnite la picapuri sub chipul acelor de safir care se tocesc foarte greu si asigura o reproducere perfecta a sunetelor si nu uzeaza discurile. De asemenea, cristalul de cuart are o proprietate uimitoare. Cand este supus apasarii sau intinderii, moleculele lui se freaca si produc electricitate. Acest fenomen este numit piezoelectricitate. Lamele subtiri de material piezoelectric sunt folosite la constructia microfoanelor si a difuzoarelor.

Alte cristale (cele de seleniu, cesiu, etc.), introduse intr-un circuit electric si supuse actiunii unei surse de lumina, sporesc intensitatea curentului. Acest fenomen numit fotoelectric slujeste azi la fabricarea celulelor fotoelectrice. Usile care se deschid si se inchid automat in institutiile, cladirile moderne, sistemele de alarma la muzee si casierii, semafoarele care schimba culorile fara prezenta agentului de circulatie par de domeniul vrajilor de poveste. Cristalele de germaniu si siliciu servesc la fabricarea diodelor si trazistorilor atat de folositi la aparatele de radio si televiziune portative, care au imensul avantaj al miniaturii (reducerii la proportii foarte mici). In sfarsit, uimitorul cristal de rubin, piatra pretioasa rosie, care se obtine si pe cale artificiala, produce fenomenul de laser. Luminarea puternica a cristalului si ingustarea fasciculului de lumina ce iese afara din el produc prin concentrarea radiatiei o temperatura de milioane de grade. Este vestita piatra din poveste care parjoleste totul, acea raza a mortii pe care o anticipa cu 30-40 de ani in urma romanul stiintifico-fantastic “Hiperboloidul inginerului Garin” de Alexei Tolstoi. Azi “rata mortii” tasnita din cristalul de rubin serveste la operatiile fara sange, la obinerea helogramelor, uimitoarele “fotografii” care pe cativa centimetri patrati inchid mii de metri patrati de imagini, la comunicarea pamantului cu celelalte planete si cu intregul Univers, la fabricarea acelor ceasuri atomice de o extraordinara exactitate, folosite la conducerea automata a avioanelor, a satelitilor artificili ai Pamantului sau a navelor cosmice.