Mediul familial si sanatatea II

In zilele noastre nu mai exista nici o indoiala: factorii psihici se pot comporta fata de un organism aidoma unor factori microbieni. In conditii variate, in care starile tensionale se instaleaza la carma ambarcatiunii umane, pot aparea diferite modificari, care conduc la imbolnavire. Mai mult decat atat: dupa cum un individ reactioneaza in mod diferentiat in fata unei agresiuni microbiene, tot atat de diferentiat va reactiona si in cazul unei anume agresiuni psihice. Unii indivizi insa nu rezista atacului, mai mult sau mai putin sustinut, mai mult sau ma putin nociv, al unor microorganisme patogene si, in consecinta, se imbolnavesc. Aceeasi dinamica reactionala exista si in ceea ce priveste agresiunea unor factori psihofamiliali, familia putand, din acest punct de vedere, sa se identifice ea insasi cu un factor patogen.

Niste cercetatori din Lille, si anume doctorii B. Gaudier si G. Ponte, au urmarit indeaproape si pe o perioada mai lunga de timp un numar de cazuri la care s-a dovedit netagaduita influenta, benefica sau malefica, a unor traume psihice asupra cresterii somatice, respectiv asupra cresterii staturale. Este vorba de 6 copii, proveniti din medii familiale macinate de factori psihogeni cu caracter nociv, copii care nu au fost doriti de parintii lor, rezultand din cupluri intamplatoare sau din concubinaje nefericite. In aceste familii, viata decurgea intr-un permanent climat de insecuritate, punand la grele incercari structurile mai labile si mai reactive ale copiilor, canalizandu-i spre violenta si dezechilibru.

In acest mediu de promiscuitate locativa, dar mai ales afectiva, sinergismul factorilor agresionali, actionand asupra structurilor infantile mai fragile si mai impresionabile, a declansat un veritabil blocaj afectiv, care, la randul sau, a impiedicat mecanismele cresterii somatice, ca si pe cele ale dezvoltarii biologice, in general. Acesti copii au ramas, in consecinta, hiposaturali, adica nanici. Dar, ceea ce este mai impresionat, este faptul ca acesti copii au devenit rai, exteriorizand in plus o inexplicabila voracitate alimentara, care contrasta in mod flagrant cu cresterea. In viata psihica a acestor copii au survenit mutatii de-a dreptul radicale si frapante. Performantele lor intelectuale nu depaseau niciodata perimetrul mediocritatii. In plus, copiii in cauza au devenit nesociabili si introvertiti, tristi si apatici, cu nete predispozitii spre violenta si viclenie.

Schimband insa in bine conditiile socioafective imprimate in cadrul familial, s-a putut constata o schimbare in dezvoltarea fizica si psihica a acestor copii. Acest fapt vine si mai mult in sprijinul observatiei, in virtutea careia blocajul afectiv reprezinta o realitate functionala incontestabila, identificandu-se cu o adevarata frana fiziologica, care, in final, va declansa si modificari morfologice. Si astfel de exemple pot fi date la infinit, ele intalnindu-se chiar si in familiile in care copiii sunt doriti, dar care sunt obligati sa suporte permanent tirul de artilerie al adversitatilor dintre parinti, al insultelor si al certurilor dintre acestia.

Un copil care evolueaza si se dezvolta intr-un mediu familial privat de un climat afectiv si lipsit de liniste si securitate trebuie considerat ca fiind handicapat chiar din momentul nasterii sale. Toate tensiunile, toate interpenetratiile si toate anomaliile care se stabilesc intre membrii unei familii, se infiltreaza intr-o masura mai mult sau mai putin semnificativa in structurile fizice si spirituale ale copiilor. Tulburarile psihosomatice de tip nevrotic, ca si comportamentul oscilant sau delicvent, sunt mai frecvent intalnite la copiii din familiile in care parintii, desi uniti sub raport juridic, convietuiesc in conditii de perpetua ostelitate si adversitate, ambianta cu totul necorespunzatoare pentru dezvoltarea psihica si somatica a copiilor. O despartire legala s-a dovedit, in cercetarile sociologilor F. Nye si H. Wallon, mai putin nociva decat situatia in care cei doi parinti convietuiesc doar din punct de vedere formal, relatiile lor bazandu-se pe o profunda intolerabilitate si pe o perpetua intransigenta si adversitate reciproca. De asemenea, furtul si evadarea sunt mai frecvente in familiile dezbinate, dar si in cele unite, care supravietuiec in ambianata unor mari si permanente dificultati psihologice.

Un alt sociolog, Claude Francois, mentioneaza in studiul sau “Enfants, victimes de la guerre – Copiii, victime ale razboiului” problemele si dificultatile educatorilor confruntati cu o categorie de copii care s-au desprins, prin forta imprejurarilor, de nucleul familial, evoluand in lipsa acestui mediu. Greutatile pe care acesti educatori le intampina constau in faptul ca ei trebuie sa-i determine pe copii sa accepte de bunavoie intrarea intr-un grup, care sa substituie familia pierduta, fara a urmari sa le restituie o familie pur fictiva, ceea ce ar fi considerat drept o profanare. Pe de o alta parte, se urmareste ca acesti dezmosteniti ai soartei sa nu fie izolati intr-o confrerie de regrete, de bocete si revendicari, ci sa fie adaptati la noul mediu de existenta.

Destinul existential ne este, asadar, determinat si jalonat nu numai de structurile genetice, de zestrea ereditara a cuplului parental, ci si de ambianta acestui de-al doilea mediu de existenta, care este familia. Relatiile defavorabile dintre parinti, ca si privatiunea emotionala, actioneaza in aceasta perioada de maxima sensibilitate, care este copilaria, cu forta unui taifun. De aceea, consideram necesar ca este bine sa se stie: copilul creste nu numai cu lapte, ci si cu dragoste: nu numai cu paine, ci si cu echilibru familial. O familie este, din anumite puncte de vedere, o veritabila sera. Dezvoltarea mladitelor umane este conditionata de diferiti factori, intre care cei de ordin afectiv si familial sunt absolut precumpanitori, desi acest lucru nu apare manifest chiar de la prima vedere.

Arcadie Percek

Mediul familial si sanatatea I