Medicina in Egiptul antic

Cu 5.000 de an in urma, pe malurile Nilului a inflorit o stiinta a medicinei care ne uimeste si astazi. Ea a depasit cu mult cunostintele terapeutice ale altor popoare ale antichitatii, iar multe din solutiile si procedeele terapeutice folosite n-au ajuns sa fie cunoscute sau redescoperite decat tarziu, spre sfarsitul celui de-al doilea mileniu al erei noastre.

Medicina egiptenilor era practicata de preoti care faceau parte dintr-o “scoala” afiliata unui templu. Cele mai cunoscute asezaminte de acest fel au fost cele din Theba si Memphis. Scolile includeau si gradini botanice, unde elevii invatau proprietatile plantelor medicinale.

Biblioteca scolii era socotita un “loc sfant”, in care nu se putea patrunde fara o “autozitatie” speciala. Ea cuprindea numeroase fise, veritabile studii de “observatie”. “Specializarea” se dezvoltase atat de mult incat un faraon dispunea de un medic pentru ingrijirea ochiului drept si de un altul pentru ochiul stang.

Dintr-un document al vremii aflam ca un preot, observand cum un “ibis” isi administreaza cu ciocul spalaturi rectale, a realizat, pentru combaterea constipatiei, 156 de formule de spalaturi, clistice si irigatoare, in continutul carora intrau: miere, lapte de magarita precum si diferite decocturi de plante. Cunostintele de anatomie si fiziologie erau si ele foarte avansate.

Egiptenii cunosteau ficatul si secretia biliara, circulatia sangelui (marea si mica circulatie), organele genitale si urinare (si bolile lor) etc.

In chirurgie era folosita anestezia locala, medicii utilizand in acest scop “piatra memfica”, o metoda pentru produs acid carbonic, substanta cu caracter anestezic. Studiul mumiilor a dovedit ca egiptenii tratau facturile si chiar aplicau aparate cu legaturi si bandaje pentru membre rupte sau fracturate.

Circumcizia era si ea cunoscuta si aplicata, pe monumentul zis “al medicilor” de la Sakkarah fiind reprezentata aceasta operatie. In papirusul lui Ebers este pomenit un numar de pomezi – uneori si colire oculare.

Bolile de femei cunoscute erau tratate cu injectii calde. Se aplicau si tampoane vaginale contra hemoragiilor. Nasterile se faceau pe un tip de scaun special, care-l lasa pe noul nascut in bratele cadrului sanitar. Erau cunoscute de egipteni: malaria (paludismul), tumorile, ankilostomiaza, epilepsia, elefantiazisul, paralizia faciala, erisipelul, parazitii, viermii intestinali, hamaturia etc.

S-au gasit maxilare si sinusuri cu abcese tratate, precum si dovezi ca medicii din acea vreme incercau sa vindece ateroscleroza, pneumonia, bronsita, tuberculoza la diferite nivele (osoase-viscerale-pulmonare).

Celor debili, surmenati, obositi, medicii egipteni le recomandau ficat crud de magar (semn ca proprietatile curative si terapeutice ale ficatului erau cunoscute si in urma cu 5.000 de ani!).

Egiptenii au avut si intinse cunostinte profilactice. In cei aproximativ 30 de ani cat a durat costruirea piramidei lui Kheops si la care au muncit mii de lucratori, totul a fost prevazut: bai, locuri de cantonament, zone de repaus la soare sau la umbra, arderea periodica a paielor si a hainelor, deci precautii pentru evitarea epidemiilor.