Masura broastei
Va oferim spre lectura poezia “Masura broastei” scrisa de Dan Plaesu.
Nu stiu cum s-a-ntamplat,
Dar un Broscoi ajunse imparat
Peste pasari, pesti si animale.
Ori, din inaltimea tronului Mariei sale
Ce credeti c-observa el intai si-ntai?
Lumea asta-i fara capatai!
Vad cu mirare ca foarte multe vrajitoare
N-au cu broastele-asemanare …
Si decise, fireste,
Ca toate: jivina, pasare ori peste
Sa fie … brostite pe data!
Adica s-aiba gusa bogata,
Ochi holbati, locuinta pe lac
Si sa posede obligatoriu limba oac.
Trebuie, deci, conchise ‘Naltimea sa apoi
Sa-i facem pe toti broscoi. Ca Noi …
Desigur, judecata-mparateasca
Masura cat un genunchi de broasca,
Drept care lumea de jivine, pasari si pesti
A ramas in legile-i firesti,
Ignorand ca la un colt de balta
I se corieste de zor o alta
Dezvoltare … Cat despre-mparat,
Dumnealui, de-atatea idei, s-a umflat
Si-a pocnit! In restul lumii, negresit.
Nici pocnitura nu s-a auzit …
Mai am, dupa morala, o-ntrebare:
Ce s-ar fi-ntamplat, oare,
Daca-si punea ideea-n aplicare?
Articole asemanatoare relatate:
Articole asemanatoare mai noi:
Articole asemanatoare mai vechi: