Mandarinul Purcel - basm vietnamez

Va oferim spre lectura basmul vietnamez „Mandarinul Purcel”.

Ha Ku si Van Tan erau prieteni din copilarie. Au crescut impreuna. Impreuna au invatat si si-au jurat ca la bine si la rau sa se ajute unul pe altul.

Ajungand studenti, au locuit in aceeasi incapere si cine-i vedea se bucura de marea lor prietenie.

Si s-a intamplat ca Ha Ku si-a dat cel dintai examenele si imparatul si l-a si numit pe data mandarin in provincia alaturat. Ha Ku si-a luat ziu buna de la prietenul lui si a plecat.

Au trecut asa cateva luni de zile si studentul Van Tan si-a pus in gand sa-i faca o vizita vestitului sau prieten. Dar nu stia ca noul mandarin le poruncise slugilor sa nu ingaduie nimanui sa i se infatiseze daca nu-i aduce daruri de pret.

Cand a vrut sa intre van Tan in palatul mandarinului, la poarta l-a intampinat o sluga dolofana. Vazand ca studentul vine fara nici un dar, a grait sluga:

- Stapanul isi bucura ochii cu pestisorii lui de aur si-a dat porunca sa nu fie stanjenit …

in ziua urmatoare a venit Van Tan din nou. Vazandu-l ca iar soseste cu mainile goale, sluga rea dolofana i-a grait:

- Stapanul se joaca acum cu mainuta care-i e tare draga si a dat porunca sa nu fie stanjenit.

Daca s-a ivit pentru a treia oara la poarta palatului, s-a maniat sluga si i-a grait studentului:

- Stapanul le deschide usa numai celor ce-i aduc daruri.

Van Tan a ascultat cuvintele slugii si a raspuns:

- Bine. Maine voi veni cu ploconul.

A cumparat a doua zi Van Tan din piata un purcel fript, l-a asezat pe o tava, l-a acoperit cu o naframa de matase si s-a indreptat catre palat.

Vazand sluga ca studentul vine cu daruri, i-a dat drumul in casa mandarinului. Mult a asteptat bietul student sa i se iveasca prietenul! Cans s-a ivit Ha Ku, studentul abia daca l-a cunoscut. Mandarinul purta vesminte lungi de matase, cusute cu pasari si dobitoace in fel de fel de culori. Se fudulea cu tichia rosie pe care o purta pe cap, impodobita cu o bila trandafirie de margean.

Mandarinul a batut din palme si suga cea dolofana i-a adus frunze de betel (planta cu gust piparat) pe o tava de aur. Mandarinul a luat mai intai de pe tava un miez de nuca, pe care l-a scos din frunze. Atunci a luat si studentul o nuca si-a potrivit-o … in ratul porcului.

- O, purcelule, primeste-mi multumirile! Nici prin gand nu-mi trecuse ca ai asemenea puteri si ca numai multumita tie mi-am putut vedea cel mai bun prieten …

Graind asa, Van Tan s-a rasucit pe calcaie si, fara a-i arunca macar o privire mandarinului stracojiu de rusine, a iesit din palat.

Nicicand n-a mai incercat van Tan sa-l intalneasca pe lacomul mandarin.

Dar de-atunci toti supusii i-au zis intre ei lui Ha Ku “Mandarinul Purcel”.