Lumea noastra incepe cu familia

De regula, cine se poarta frumos fata de parinti e cuviincios si fata de ceilalti omanei. La dragostea bunicilor si parintilor se raspunde cu dragoste. Cine ar vrea sa supere pe bunica si mama, pe bunicul si pe tatal care il invata primii pasi, primele cuvinte, ii ofera primele jucarii, il indruma sa descifreze detaliu cu detaliu tainele lumii din jur? Cata bucurie se citeste in ochii parintilor cand, intorsi de la joaca, apoi de la scoala, le sarim de gat si le spunem sarut-mana: „Sarut-mana, bunico! Sarut-mana, mama!” Cat de dulci ne sunt mangaierile lor!

Asa cum fiecare membru al familiei contribuie la rezolvarea treburilor de familie, se cuvine ca si noi sa participam, pe masura priceperii si puterii noastre. In primul rand, putem ajuta la pastrarea curateniei locuintei, mai cu seama a camerei in care invatam si dormim, tinand cartile si caietele oranduite in raftul ce ne este rezervat, ferindu-ne sa aruncam pe covor hartii, cerneala, acuarele, asezand jucariile in coltul lor. Putem sterge de praf masa, rafturile bibliotecii, televizorul; e frumos sa ne facem patul, sa udam florile, sa ajutam la unele cumparaturi sau la orice alte activitati folositoare bunei gospodariri a familiei. E frumos ca, in masura in care timpul ne permite, adica dupa ce terminam pregatirea lectiilor, sa cautam sa ne petrecem vremea lenevind, nu e vfrumos sa cerem bunicilor, parintilor sau altor membri ai familiei servicii pe care noi insine ni le putem satisface. Despre copiii care cer bunicii sa-i aduca un pahar cu apa, mamei sau tatalui sa-i curete pantofii, surioarei sa-i ridice un obiect cazut pe jos nu se poate spune ca au o purtare frumoasa. Obisnuinta copiilor alintati de a solicita adesea altora sa-i slugareasca, de parca ar fi bolnavi sau neputinciosi, va avea mai tarziu urmari grave, intrucat va favoriza o anumita moleseala, comoditate, lipsa de vointa si incapacitate de a actiona independenti.

Este adevarat, se spune ca fiecare face ce pofteste acasa a el. Totusi un act evident de bunacuviinta este si grija ca atunci cand facem diverse treburi gospodaresti, cand discutam sau ne jucam sa nu uitam ca sub apartamentul nostru, la dreapta sau la stanga, mai locuiesc alti oameni. Este deosebit de neplacut ca in orele de studiu sau de odihna sa auzi pe cineva batand cuie, taind scanduri, sarind ca intr-o sala de gimnastica, aruncand bile pe parchet, racnind si tipand. Nu este necesar ca atunci cand discutam vocea sa ne fie auzita si de vecini, radioul sau televizorul sa fie dat la maximum si astfe sa atragem atentia locatarilor. Cu un dram rezonabil de bunavointa vom gasi masura si mijloacele potrivite pentru a ne simti bine, a rezolva civilizat anumite treburi gospodaresti si chiar pentru a ne distra placut in familie menajand linistea vecinilor.