Limbajul albinelor

Albinele “vorbesc” sau, mai exact, comunica intre ele. Oricat de curios ni s-ar parea, aceasta constatare este purul adevar descoperit dupa multe, indelungate si migaloase cercetari.

Despre ce fel de “vorbire” este vorba? Este, in fond, o vibratie a aripilor, in timp ce albina executa anumite miscari cu corpul sau.

Profesorul Karl von Frisch, de la Universitatea din Munchen, a fost primul care a relevant importanta unor miscari cuioase, asemenatoare cu un dans, executate de o albina care, gasind un teren bogat in flori, vine sa dea de stire stupului.

Miscarile abdomenului sau descriu un fel de opt. Verticala, in jurul careia isi onuduleaza corpul indica directia campului cu flori. S-a ajuns la concluzia ca, prin acest dans, ea este sursa de hrana, prin intermediul emiterii unor sunete particulare, cu o frecventa de 250 de vibratii pe secunda.

In unele situatii, sunetele emise devin mai inalte, ajungand pana la 500 de vibratii pe secunda. Acest sunet este scos de o albina lucratoare atunci cand doreste sa potoleasca “palavrageala” din stup.

Dar cele mai interesante sunt sunetele pe care le scot matcile. Cand o matca a atins maturitatea, ea paraseste celula de ceara in care s-a nascut si porneste sa-si ucida rivalele, inca nematurizate, distrugandu-le celulele si intepand mortal pe prezumtivele matci. Uneori, insa, ea este impiedicata de albinele lucratoare sa incheie macelul. Atunci matca incepe sa emita niste sunete de atac specifice, continuandu-le atata timp cat va lupta cu celelalte matci. Acestea, pe masura ce se maturizeaza, auzind “chemarea” la lupta a primei matci, raspund emitand alte sunete specifice, un fel de strigate scurte, mai joase si diferite, ca ritm, de cele ale primei matci. Prin aceasta, se pare, primesc provocarea la lupta, care incepe de indata ce urmatoarea matca iese din celula. Lupta este grea si fara mila. Ramasa in viata, invingatoarea va continua sa strige provocand la o noua lupta, in timp ce matcile din celule (tinute inchise si eliberate una cate una) raspund. Si tot asa, pana ce ramane o singura matca, cea mai puternica dintre toate, care le-a biruit in lupta pe celelalte si care, acum, se va pregati pentru zborul nuptial.

Cu ce emit oare albinele aceste sunete specifice?

Cercetarile au dovedit ca sunetele sunt produse cu aripile iar de “auzit” percep cu antenele si cu … picioarele. De fapt nu este vorba de un auz propriu-zis, ci de o percepere a vibratiilor. Albinele prizoniere raspund numai daca matca emitatoare a chemarii la lupta este asezata pe unul din peretii stupului, vibratiile trasmitandu-le prin ceara. In cazul in care vibratiile nu se transmit pana la ele, nu se va auzi strigatul de raspuns al matcilor prizoniere.

S-a ajuns la concluzia ca zgomotele obtinute din stup, din viata cotidiana, ar fi percepute cu ajutorul picioarelor, in timp ce evenimentele deosebite ar fi percepute cu antenele. Deci, din acest punct de vedere albinele au o specializare proprie.

Este interesant de remarcat faptul ca, pe baza analizei metodelor de comunicare intre albine prin intermediul vibratiilor, savantul Ronald T. Verrillo, de la Universitatea din Syracuza, a ajuns la concluzia ca si intre oameni se poate stabili un sistem de comunicare bazat pe vibratii. Se considera ca intre orbi si cosmonauti ale caror urechi sunt ocupate, in altfel se poate folosi comunicarea prin vibratii, pe baza de cod, cuprinzand pana la 5.000 cuvinte. In acest mod, omul va mai putea avea inca un sistem de percepere a sunetelor si anume pe calea perceperii prin piele a vibratiilor.