Univers de copil

Legenda lui David

Regele David este unul dintre cele mai cunoscute personaje biblice. Despre acesta Sfanta Scriptura spune ca a fost un om "dupa inima lui Dumnezeu". Este prezentat ca cel mai mare dintre imparatii israeliti, iar intruparea Mantuitorului avea sa se realizeze pe calea liniei sale genealogice. David a fost cioban, soldat, un excelent ofiter, poet, intemeietor de imperii, tata si rege.

Biblia contine o multitudine de informatii cu privire la David. Chiar din copilarie inima lui David a fost predata lui Dumnezeu in intregime. El era frumos nu numai la chip (I Sam.16:18) ci si in caracter ( I Sam.16:7). Desi a fost ales rege al Israelului unit (in jurul anului 1004 i.Hr), el a avut totdeauna o atitudine smerita.

Caracterul lui David straluceste insa si prin faptul ca era pregatit sa slujeasca. Desi era cel mai mic din familia lui Isai, nu s-a impotrivit ca sa pasca oile. Cand si-a inceput domnia a fost gata sa-l slujeasca pe Saul, fara sa-i fie frica de duhul rau care il chinuia pe imparat. Iar cand tatal sau l-a trimis la fratii sai pe campul de lupta, a fost gata sa mearga si sa-i aduca vesti, dar sa si lupte impotriva celui ce-a batjocorit ostirea Domnului (I Sam 17:1-58). De altfel, tot ceea ce-a primit mai tarziu, a fost de fapt un drept castigat prin lupta si slujire (I Sam.17:25; 18:25-30).

Faptul cel mai important insa care dovedeste nobletea caracterului lui David este evidentiat prin actul pocaintei sale. Desi era rege, atunci cand i s-a descoperit pacatul, David l-a recunoscut, l-a marturisit si s-a pocait sincer plangand cu amar.( II Sam.12:1-14, Ps.51:1-19)

Urmarind viata lui David am putea spune ca el a trait la maxim. Viata lui a insemnat de fapt o lupta continua. David a avut origini modeste si din pastor a devenit rege strabatand un parcurs plin de evenimente.

David era ultimul din cei opt copii ai lui Iesse (Isai, in ebraica), originar din Bethleem unde era pastor. Biblia ne descrie infatisarea cu aceste cuvinte: "David era balan, cu ochi frumosi si placut la fata" (1 Sam 16,12). La fel, il prezinta ca om priceput la vorba si curajos, precum si razboinic indraznet. Trebuie sa fi fost extraordinar de robust si curajos, daca era in masura sa ucida leii si ursii care atacau turmele sale. Actele lui de vitejie sunt cunoscute chiar din perioda copilariei cand a luptat cu leul si cu ursul ca sa-si apere turma (I Sam.17:34-36), cand a trebuit sa-si scape viata fugind de Saul, sau in razboaiele pe care le-a purtat ca imparat a lui Israel ( I Sam.18:30; II Sam.8:1-18).

Sfanta Scriptura ne povesteste despre poporul israelitilor, ocrotiti de Dumnezeu, care au fost atacati de catre un neam razboinic si crud, filistenii. Cel mai cunoscut moment al vietii lui David este lupta cu uriasul Goliat (I Sam.17:42-58).

Dupa victoria pe care a avut-o in batalia cu uriasul Goliat, Regele Saul l-a rasplatit pe David dandu-i-o de nevasta pe fiica lui, Michal. David i-a devenit apropiat regelui si a format o prietenie stransa cu fiul lui cel mai mare, Jonathan. In timp ce David devenea din ce in ce mai popular in regat, datorita victoriei sale impotriva lui Goliat si a filistinilor, Saul incepea sa se teama ca ar putea sa incerce sa-l rastoarne si a planuit ca David sa fie omorat. Jonathan, fiul lui Saul, a descoperit complotul si l-a avertizat pe David care a fugit. Mai tarziu, intr-o batalie impotriva filistinilor pe muntele Gilboa, Saul a murit, iar David s-a intors si a fost proclamat rege.

Sub domnia lui David, natiunea evreieasca a fost organizata intr-un regat admirat si respectat pe plan international. Pentru a-si consolida puterea, David a transformat o societate tribala intr-o natiune centralizata care avea un guvern. Intr-un raid indraznet, David a capturat Ierusalimul strapungand fortificatiile orasului printr-un canal subacvatic. Dupa capturarea orasului, David l-a proclamat capitala regatului lui evreiesc unit si l-a stabilit ca centru secular si religios al tuturor triburilor din Israel. Aici a infiintat masinaria centrala a statului si l-a proclamat Orasul Sfant. A adus Arca legamantului la Ierusalim si a construit un altar pentru a-L servi pe Dumnezeu. El a facut planuri pentru constructia marelui Templu sau Beit Hamigdash, la Ierusalim. Cu ajutorul comandantului lui, Joab, David a cucerit teritoriul care se intindea de la Eufrat la Nil.

Imparatia lui David este prezentata ca un regat glorios si marcat de succese fara numar in timp ce regele este descris ca un suveran fidel in toate fata de Iahve. Dar nu lipsesc umbre din viata personala si familiala a lui David. A comis un adulter cu Betsabea, sotia hititului Urie, pe care o vazuse cand aceasta facea baie, dorind-o cu ardoare. Ca sa o poata aduce in haremul sau (avea deja numeroase sotii si concubine; in total, a avut sase fii la Hebron si unsprezece la Ierusalim, baieti si fetite), a dat porunca pentru ca sotul Betsabeii sa fie trimis in razboi in prima linie, unde a si murit. Profetul Nathan l-a dojenit fara crutare pe rege pentru un asemenea delict. Fiul nascut din adulter moare la scurt timp dupa nastere. David s-a cait amar de propria vinovatie, implorand iertare prin psalmul penitential 50 (51): "Ai mila de mine, Dumnezeule, si dupa marea ta bunatate, sterge faradelegea mea". Betsabea a ramas din nou insarcinata si l-a nascut pe Solomon, pe care David l-a desemnat ca succesor. Succesiunea la tron a fost marcata de lupte si neintelegeri intre frati. Succesorul legitim ar fi fost primul nascut, Amnon, care insa a dormit cu sora lui vitrega Tamar si a fost eliminat de fratele ei Absalon, care apoi voia sa-i succeada ca pretendent la tron si a organizat o revolta impotriva tatalui sau David. Batranul David a scapat fugind din Ierusalim. In batalie, Absalon a ramas cu parul prins in ramurile unui stejar si a fost ucis. La putin dupa aceasta, un alt fiu al lui David, Adonia, a reusit sa atraga de partea sa o parte a dregatorilor de la curte si s-a proclamat rege in valea Cedronului. Dar Solomon a reusit in cele din urma sa se impuna si odata ajuns pe tron, l-a justitiat pe Adonia si pe ceilalti dusmani ai lui David. David a murit dupa circa patruzeci de ani de domnie si a fost inmormantat la Ierusalim.

Profetul Nathan a prezis ca dinastia lui David va dura pe veci, si ca Messiah va fi un descendent direct al lui David. Una dintre binecuvantarile care urmeaza dupa citirea Haftarah-ului de Shabbat si de sarbatori proclama: "Bucura-ne, O Dumnezeu stapanul nostru... cu regatul casei lui David cel uns. Fie dat ca el sa vina curand si sa ne umple inimile de bucurie."

David, printre altele, a fost obiectul memoriei si veneratiei nu numai ca rege de importanta fundamentala dar si ca psalmist genial. David era si poet, muzician si un exaltat cercetator al Torei. Lui ii este atribuita scrierea Cartii Psalmilor. In rugaciunile psalmilor, adevarate cantari poetice, se percepe ceva din viata interioara bogata si nelinistita a acestui om fascinant. In psalmi, credinta lui profunda, chiar pasionanta, a gasit expresia cea mai potrivita. Din cei 150 de psalmi, 73 sunt atribuiti lui (in subtitluri, care au fost adaugate ulterior) astfel incat se poate vorbi de "Psaltirea lui David". Cunoscuta Stea a lui David (Maghen Dawid, lit. "scutul lui David") este parte din steagul noului stat Israel. In arta, regele David este pictat cu nelipsita lui harpa. Din neamul lui se va naste Iosif, logodnicul Mariei, din care s-a nascut Isus.

Prin exemplul lui David, legamantul lui Dumnezeu cu poporul evreu si cu fiecare suflet de pe pamant, a fost indreptat spre viata de zi cu zi printr-o metoda blanda de guvernare, prin monarhie constitutionala si teocratie democratica. In ciuda imperfectiunilor sale, el este unul dintre cei mai admirati oameni din istorie. David era un evreu profund religios, dispretuia opresiunea si a muncit din greu pentru a se asigura ca dreptatea predomina in regatul lui. Conceptele de libertate si responsabilitate pe care le-a introdus au exercitat o influenta remarcabila in istorie, servind ca model pentru guvernarea constitutionala.

David s-a increzut totdeauna in Dumnezeu si a contat pe acest ajutor, luptand si actionand in Numele Domnului (I Sam.17:45-47). Luptand in Numele Domnului, el a a avut nu numai curaj, ci a actionat si cu o mare intelepciune. Pentru ca David a stiut cine-i adevaratul dusman, a stiut cand trebuia sa lupte si cand sa evite lupta, asteptand timpul prielnic si biruinta asigurata de Dumnezeu.