Legenda despre Baba Dochia

Primele zile ale lunii martie sunt denumite de popor zile ale Babei Dochia. Oamenii își aleg o zi începând cu 1 Martie și până pe 9 Martie, numite și Zilele Babelor și se spune ca așa cum va fi vremea în acea zi așa va decurge viata fiecăruia pentru restul anului, ploaia și vântul semnifică evenimente mai negative, o zi însorită înseamnă un an bun. Vă oferim spre lectură o legendă despre Baba Dochia culeasă din zona Munteniei.

Pe la-ntâi de marte

Când se luptă-n parte

Cei doi învingători

Neînvingători,

Noapte și lumină,

Pe bolta senină,

Soare și cu nori.

Și când iarna toată

Pare-ngenunchiată

D-un soare arzător

Și amăgitor,

Dochia înrăită,

De iarn-obosită,

Vru să suie-n plai

Ca-n luna lui mai.

Turma își adună,

Caprele din stână,

Ce mereu cârteau

Că nutret n-aveau

Și o ia spre culme

Pe-unde nu sunt urme,

De mândrii Carpați,

De vânturi uscați.

Caprele-o urmează

Si ea le-ndemnează:

- Hai, căprițe, hai,

Să ieșim din văi,

S-ajungem pe munte

Pe-a Jepilor frunte,

Sa vă văd păscând,

Bab sumețită,

De soare-amăgită,

Se tot suie-n sus

Unde-i Dorul pus,

Și prin nori se ppierde,

Cătând iarbă verde

Colo-n Jepii mari,

Dragi la miorari.

Și-n creasta ripoasă,

Naltă, fioroasă,

Unde-n veci e ger,

Capu-ți dă de cer!

Opt zile trecuse,

Baba mi se duse,

Prin vârtej de nori

Și spie de ninsori,

Sus pe Omul rece,

Care nori intrece,

Dacic, vechi altar,

Cu cerul hotar,

Unde se uimește

Ochiul, când privește

Peste două țări

Născute surori.

Dochia-năsprită

Și de vânt răzbită

- Vânt îngrozitor

De te ia fior, -

Aruncă blăsteme,

De cer nu se teme.

Și-n cugetul său

Uită Dumnezeu.

Ea se întărește

Și gura-i sporește:

- Hai, căprițe, hăi,

Mai în jos spre văi,

La Ialomicioară

Cu dulce apșioară,

Să vă văd păscând,

Vrând Domnul, nevrând!

“Când și-aste cuvinte

Zise fără minte,

Bab’aci pe loc

Se făcu un bloc,

Ea și turma toată

Stâne tot de piatră,

Ce și-azi se văd stând,

Plaiul înălbind,

Plai ce Babe-l cheamă

Ca să ne dăm seamă

Că-n a noua zi

Se-mpetri aci

Cea Babă Dochie,

A cărui istorie

Seculi o șoptesc

Munți o povestesc.”