Jocul imprevizibil al mesajelor

Mesajele verbale sunt insotite in comunicarea interumana (iar in cea intrafamiliala, in special) de mesaje non-verbale, expresiv-senzitive: fizionomice (mimice), corporale (pantomimice, kinestezice tensional-energetice), comunicarea fiind de fapt un fenomen propriu intregului organism. In acord cu De Rivera putem considera ca emotiile sunt intotdeauna incorporate, ele influentand si reflectand in acelasi timp conditia corpului. Este cunoscut impactul psihopatogen al conflictelor interne, profunde, nerezolvate care se manifesta corporal prin fenomene de conversie somatica (transpiratii, palpitatii, cefalee, eruptii ale pielii, perestezii, epigastralgii etc.)

Mesajul subtil al multor simptome somatice este adesea de natura emotionala. Astfel, un ulceros nu face decat sa-si comunice anxietatea pe care constient si-o reprima, o femeie cu o eczema alergica isi manifesta astfel indirect nevoia sa de afectiune si de sprijin etc.

J. Haley a observat ca sistemele de comunicare intrafamiliala sunt diferite de ale altor grupuri ca urmare a unicitatii comuniunii familiale si al specificului functional al acestora. Pe baza unor cercetari concrete, el demonstreaza ca:

· Membrii familiei se comporta diferit unul cu altul, fata de raporturile lor cu alti oameni;

· Milioanele de tipuri (modele) de raspunsuri pe care membrii familiei le intalnesc, de-a lungul timpului in propria lor familie, devin tipare fixe;

· Tiparele de comunicare persista intr-o familie multi ani si vor influenta sperantele si asteptarile de raspuns ale copiilor, comportarea lor cu alti oameni cand vor parasi familia;

· Copilul nu este totusi un recipient pasiv al parintilor, ci un creator de modele comunicationale si comportamentale familiale.

Caracterul complex al comunicarii intrafamiliale, care se produce nu numai la mivel verbal, ci si senzitiv, extraverbal, complica extrem de mult intelegerea acesteia. Influxiunile vocii, intensitatea privirii, miscarile corporale cu referire la incidente familiale unice, trecute, grimase specifice, pot incurca adesea mesajul verbal si sensul primit, dezvaluit al acestuia. Sotii adesea comunica senzitiv mai autentic decat verval, isi furnizeaza informatii necomunicate verbal sau distorsioneaza continutul celor verbale, fie prin insinuarea unei unde de mister, fie prin mistificarea mesajului afirmat, fie prin nuantarea unui sens suplimentar, neafirmat. Inautenticitatea unor mesaje verbale este adesea demascata pe caile comunicarii senzitive si uneori chiar extrasenzoriale, prin mijloace intuitiv-empatice, ale caror mecanisme bioenergetice subtile continua inca sa ne scape. “Nu sunt suparata pe tine ca ai uitat …”, afirma conciliant o sotie, neintarziind ca dupa o clipa sa verse continutul cestii de cafea pe care tocmai i-o ofera, pe pantalonii lui cei noi. “Si totusi n-ai venit direct acasa dupa sedinta”, i se adreseaza un sot sotiei, ghicind adevarul, desi afirmatia acesteia este contrara, iar ora intoarcerii rezonabila.

Fara indoiala, ca in comunicarea dintre doi oameni, in general si dintre parteneri in special, se stabilesc doua canale: constient si inconstient. Este binecunoscut modul in care S. Freud explica intentiile dramatice si practice, inconstiente, pe care oamenii le manifesta prin cuvinte, erori, lapsusuri, omisiuni inexplicabile, blocaje sau mici accidente comunicationale. “Orice greseala devine de inteles” in conceptia lui Freud.

Mesajele constiente si inconstiente si, in special, “jocul imprevizibil al acestora” devin relevante pentru intelegerea comportamentului de rol familial. Fiecare mesaj reflecta in fond, modul propriu al unei persoane de a intra in contact cu alta. Complexitatea si, de aici, confuzia, atat a mesajelor primite, cat si a celor emise, reflecta nevoia acuta a fiintei umane de a comunica, de a mentine contactul cu ceilalti.

Familia este matricea genetica in care plamadesc modelele primelor relatii umane, ale primelor relatii cu sexul opus, a primelor comunicari si atitudini fundamentale fata de semeni si fata de viata … Si tot ea este si ramane de-a lungul intregii existente sursa primordiala a satisfacerii nevoilor noastre emotionale de contact, apartenenta si afiliere sociala, de siguranta, dragoste si respect fata de sine.

Sentimentul de securitate si implinire afectiva pe care il poate crea convietuirea familiala, alimenteaza continuu, dinamizeaza si energizeaza intreaga conduita a individului uman in sensul dezvoltarii si implinirii personalitatii sale.