Iunie - luna lui ciresar si inceputul verii

Se coc ciresele, sute de sute

Fetele vor multe.

Iunie isi datoreaza numele zeitei Junona, sotia lui Jupiter, dar si cuvantului latinesc “juvenis”, care inseamna tinerete. In calendarul popular romanesc, ea se numeste cu mult mai frumos: ciresar, luna cireselor coapte, a livezilor incarcate cu rodul lor purpuriu.

De fapt, aceasta este chiar imaginea verii, mai exact inceputul verii, in prima luna a ei: luminoasa, stralucitoare, cu natura ajunsa la apogeu. Luna padurilor frematand de putere, luna trandafirilor si a ierburilor de leac, luna graului gata sa dea in parg, anotimpul primelor fructe, al animalelor si pasarilor cu vizuinile si cuiburile pline de pui.

Luna soarelui biruitor, cu putin inainte de a trece prin solstitiul de vara, cand ziua incepe sa scada si noaptea sa creasca si umbrele toamnei sa se astearna, nedorite, peste pamant.

Pentru tarani, luna iunie inseamna pregatirea febrila a secerisului si cositului, culesul plantelor medicinale, care dupa 24 iunie isi pierd din puteri.

Pentru oraseni, incepe anotimpul vacantei, al carui fosnet se strecoara deja pe asfaltul oraselor. Miroase a mare, a munte si a padure, miroase a bucurie si a dor de duca. Inconjurat de atata iradiere solara, de atata freamat si miresme revarsate peste pamant, sufletul omului explodeaza, si el, lasandu-si sentimentele sa izbucneasca in voie.

Vorbele de dragoste se desprind mai usor de pe buze, imbratisarile sunt mai fierbinti, visele sunt mai indraznete ca niciodata si bucuria implinirii lor umple lumea de straluciri. Poate ca, vazut de pe o alta planeta, pamantul nunteste el insusi cu vara, mort de fericire si dragoste.