Intensitatea pipaitului

Cele mai multe din exercitiile mainilor evidentiaza indemanarea sau stangacia, voiciunea sau moliciunea. Acest inceput simplist de clasificare se face din primele zile. Urmeaza apoi punerile la punct si completarile. Stangacia poate sa fie si o urmare a unui defect al vazului. Poate sa fie datorita temperaturii mainilor, care la randul ei depinde de circulatia sangelui.

Poate depinde de forma mainilor daca degetele sunt prea scurte si prea groase. Mainile plinute ale copilasilor nu au capatat inca caracterul viu si caracteristic al mainilor adultilor si, totusi, au fizionomia lor distincta. Dar, adultii cu spirit de observatie, cunosc mainile copiilor tot atat de bine pe cat le cunosc fata. Adesea, e urmarit progresul si ajung sa le cunoasca calitatile si slabiciunile.

Multe din exercitiile mainilor se confunda cu lucrul manual, multe cu jocurile care urmaresc sa dezvolte indemanarea.

Pipaitul se perfectioneaza numai prin practica. Se cere insa ca practica sa fie rationala. La gradinita ori la scoala, de exemplu, aceasta cere multa atentie din partea educatoarei ori a invatatoarei, la alegerea si gradarea exercitiilor.

Experienta dovedeste ca pipaitul propriu-zis cere, ca prima conditie fizica, curatenia perfecta a mainilor si a unghiilor si, ca o conditie mintala, atentia. In timp ce copilul incearca sa pipaie obiectele in cea mai deplina libertate, nu e permis sa vorbeasca nici sa i se vorbeasca. Aceasta intrucat senzatiilor atat de usoare ale pipaitului sunt acelea care imping pe planul al doilea impresia celorlalte senzatii, pe care obisnuinta le slabeste mult mai repede.

Atingem obiecte si vorbim despre ele, desi, de buna credinta, credem ca avem mainile goale. Nu mai simtim contactul hainelor, a manusilor pe care le purtam, a umbrelei pe care o tinem si pierdem multe obiecte fara sa ne dam seama, pentru ca ne lipseste avertismentul senzorial direct al absentei sau prezentei acestor obiecte.

Ni se intampla adesea ori sa spunem: “Imi dau seama ca am pierdut ceva pe care l-am avut chiar adineauri, dar nu stiu unde!”. Orbii simt un loc gol fara sa vada: pipaitul i-a avertizat imediat.

Cert, copiii care vad si aud n-au nevoie sa-si cultive in aceeasi masura pipaitul ca orbii si mai ales ca cei orbi si surzi.

Toata lumea nazuieste sa devina abila, sa aiba maini indemanatice si usoare. Din acest punct de vedere, copiii din popor haraziti profesiunilor manuale, trebuie pregatiti din timp.

Multi copii de meseriasi au pretioase predispozitii ereditare. Proportia numerica indica un numar mult mai mare de maini greoaie si neindemanatice la copiii de tara.

La varsta cand nu poate fi vorba inca de educatia directa a sufletului, se poate incepe ingrijirea mainilor.