In parcul din Targu Jiu

Va oferim spre lectura poezia “In parcul din Targu Jiu”.

S-a pornit din regasire, dintr-o lacrima de poarta,

Vina vadului subtire, culmea bradului si-o roata.

Patimi vii, nedezlegate, aplecand tacerile,

Intr-o rana aruncate, dalta si durerile.

Bradule, de mii de veacuri astepti mana lui batrana,

Ochii lui sa-ti soarba seva si chemarea din tarana

Si-a ramas furtuna, dorul, ploaia vie, rasaritul,

Sapte patimi dezlegate, inaltarea si-asfintitul.

Cumpana de ape grele la rascrucea vantului,

Doua maini se inaltara poruncind pamantului,

Doua maini de cremene, in tacerea portilor,

Adunand dintre pamanturi toatla vlaga mortilor.

Sapte pietre prinse-n soapta doborand cararile,

Dintre vulturi coborate, veacul si visarile.

La ospatul lui de taina se-aplecara stancile,

Noua munti si-o vale-amara ascultand poruncile.