Hidatidoza sau boala hidatica

Boala hidatica, cunoscuta si sub numele de hidatidoza sau chist hidatic, este o parazitoza de o larga raspandire mai peste tot in lume. desi relativ rara. In comparatie cu alte parazitoze, hidatidoza detine un loc cu totul particular in patologia omului. Determinata de forma larvara chistica a unei tenii mici (Taenia echinococcus), care ca adult traieste in intestinul cainelui, boala se insoteste la cei infestati de o simptomatologie variata, complexa si uneori destul de grava. Parazitul, sub forma lui larvara, se poate practic fixa in oricare organ din corpul omului si, de aceea, boala, pe langa diferitele manifestari generale, determinate pe cale toxico-alergica, se va insoti si de o simptomatologie de organ adeseori zgomotoasa. Astfel, atunci cand in cadrul unei hidatidoze hepatice, chistul hidatic se va dezvolta in ficat, asa cum se intampla in 60-70% din cazuri, boala, pe langa unele fenomene generale (astenie, stare subfebrila, manifestari cutanate etc.), va evolua in continuare cu deformarea regiunii hepatice, dureri in hipocondrul drept si unele tulburari dispeptice (balonari, senzatii de greata, inapetenta etc.).

In hidatidoza pulmonara, in care parazitul se opreste in proportie de 20-30% din cazuri in plaman, chistul dezvoltat va putea provoca, prin largirea spatiilor intercostale, deformari toracice, iar durerile, uneori mai violente, pot lua chiar caracterul unor nevralgii intercostale. In localizarile bazale, aceste dureri pot iradia spre abdomen, iar in cele de la nivelul varfului plamanului, vor iradia spre regiunea cervicala. La dureri se mai pot asocia in hidatidoza pulmonara tusea, hemoptiziile mici repetate si dipsnee respiratorie.

Alte manifestari oarecum caracteristice pot aparea si in lacalizarile mai rare din celelalte organe. Asa, de exemplu, in hidatidoza renala, pe langa tumoarea lombara si pe langa durerile cu caracter uneori colicativ, boala poate evolua cu hematurie, tulburari mictionale, hipertensiune arteriala. Tumoarea pe care o determina formatiunea chistica parazitara si durerea asociata sunt prezente si in localizarile din alte organe pe care le intalnim in hidatidoza splenica, pancreatica, peritoneala, pelvigenitala, musculara, osoasa etc. O simptomatologie mai bogata poate cu deosebire insoti boala in localizarile cardiace, cerebrale sau oculare. In hidatidoza cardiaca, pe langa dureri, mai pot aparea palpitatii, extrasistole, tulburari de vedere, crize epileptice, tulburari de vorbire si diferite tulburari psihice, iar in hidatidoza intraorbitara, inca inaintea durerii apare devierea sau dislocarea globului ocular, insotita de exoftalmie unilaterala si diminurea acuitatii vizuale.

Clinica bolii, de o localizare sau alta, capata un caracter si mai sever in perioada complicatiilor, reprezentate de fisurare, ruptura sau de infectia chisturilor.

In evolutia bolii hidatice se poate vorbi insa si de o a patra faza, care ar corespunde fazei postoperatorii a acesteia. Asemenea suferinte, uneori destul de grave, intr-o boala in care “recidivele fac parte din istoria ei naturala”, isi gasesc astfel explicatie. Pe de alta parte, chisturile multiple, cele greu accesibile, ca si cazurile de hidatidoza secundara, ridica dificultati mari in rezolvarea lor chirugicala.

Boala hidatica ridica in acelasi timp si unele aspecte semnificative pe plan social si economic. Hidatidoza necesita, de exemplu, o asistenta medicala laborioasa, costisitoare si mai ales de lunga durata. Concediile medicale prelungite si pensionarile inainte de vreme la care obliga boala hidatica depasesc pe cele ale multor altor boli, asezand-o de mulpte ori printre primele. Hidatidoza intalnita si printre copii poate determina la acestia cazuri de ramaneri in urma in dezvoltarea fizica si intelectuala (infantilism hidatic).