Haina invizibila

Ti-amintesti basmul scriitorului danez Hans Christian Andersen «Hainele cele noi ale imparatului?»

In basmul acesta se spune ca doi sarlatani l-au pacalit pe un imparat si pe curtenii sai. Ei se laudau ca vor pregati, pentru hainele imparatului, o tesatura fermecata, care nu putea fi vazuta de catre prosti si de catre cei ce nu-si meritau locul pe care-l ocupau.

Fireste, ei doar se faceau ca lucreaza, pentru ca nimeni n-a vazut tesatura asta. Si, fiindca nimanui nu-i convenea sa fie socotit prost sau ca ocupa locul altuia, toti minteau – care mai de care. Imparatul mergea, gol-golut, pe strazile orasului,iar curtenii se intreceau in fatarnicie, strigand in gura mare:

- Ce vesminte frumoase are imparatul!

Citind aceasta poveste, e posibil sa-ti spui in sinea ta: “Ce natafleti mai traiau in imparatia aceea! Daca as fi fost in locul lor, i-as fi prins cu minciuna pe sarlatani. As fi dovedit ca nu exista haine invizibile!”

Ce-ai spune, insa, daca ti-as arata ca asemenea imbracaminte exista totusi?

Ai crede, fireste, ca vreau sa glumesc cu tine. Nu te grabi sa crezi asta, fiindca ai sa gresesti. E drept, trebuie s-o spun din capul locului: astfel de haine nu sunt nici pentru imparati, nici pentru muritorii de rand. Ele sunt rezervate doar plantelor si nu tuturor plantelor, ci numai unora dintre ele.

Dar unde sa intalnesti aceste plante privilegiate? Aproape peste tot. Numai ca, de regula, nu le dam atentie: poti sa vezi o haina invizibila?

Cel ce doreste sa descopere o asemenea planta, trebuie sa-si utilizeze mai degraba nasul decat ochii …

Ce frumos e vara in stepa! Vine de la ierburi o mireasma atat de placuta de parc-ar fi stropite cu esenta de parfum. E o adevarata desfatare sa stai culcat intre ele si sa aspiri mirosul lor atat de inmiresmat!

Dar de ce e nevoie ca bastinasele stepei sa-si incropeasca o productie de parfumuri? Caci plantele nu-si irosesc niciodata resursele si puterile.

Se vede treaba, insa, ca aceste miresme constituie tot un mijloc de aparare. Ele se datoresc vaporilor uleiurilor eterice. Acestia se fac simtiti indeoseni seara si pe timpul zilei. Vaporii acopera planta ca un abur usor. Pe timpul noptii, aceasta “camasa” incalzeste planta, iar ziua o apara de caldura prea mare.

Pelinul nu-i deloc aratos la vedere; in comparatie cu “dichisitele” flori de gradina, el e o adevarata cenusareasa. S-a dovedit insa ca aceasta planta banala ca infatisare poseda o “haina” minunata – aromata, transparenta si foarte practica. Cand si-a scris basmul, pe Andersen nu-l dusese gandul la o asemenea haina.

Nikolai Osipov