Grafia toponimului Sarmisegetusa

Principala asezare traco-geto-dacica Sarmisegetusa Basileion a fost cucerita si distrusa de romani, in urma celui de al doilea razboi cu dacii (105-106). Aproximativ intre anii 108-110, imparatul Traian a intemeiat, pe un teren unde nu existase o asezare anterioara, in coltul de sud-est al Depresiunii Hategului, colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica. In timpul domniei imparatului Adrian, in anul 117-118, denumirii initiale i s-a adaugat Sarmisegetusa.

Forma geto-dacica a rostirii acestui nume propriu nu este consemnata de nicio sursa literara sau epigrafica antica. Din cauza lungimii sale considerabile si a pronuntiei complicate, faimosul toponim a fost consemnat in mod diferit de sursele literare latinesti sau grecesti.

In legatura cu sensul acestui termen geografic, au fost propuse de-a lungul timpului, mai multe etimologii, dintre care cea mai plauzibila, din punct de vedere stintific, este aceea apartinand istoricului si filologului clujean I. I. Russu. In admirabila sa lucrare “Limba tracilor” (editia a II-a, Bucuresti, 1967), se considera ca denumirea cetatii deriva din doua elemente lexicale de baza: zermi = stanca, inaltime si zeget = gard, palisada, cetate. Asadar, Sarmisegetusa ar insemna, in mod prezumtiv Cetatea de pe stanca sau cetatea inalta (cea din urma interpretare filologica se refera la Sarmisegetusa lui Decebal, din Muntii Orastiei).

De-a lungul timpului, in cultura romaneasca s-a impus grafia Sarmisegetusa (si nu Sarmisegetuza), care este mentionata de Geografia (III, 8,4) astronomului si geografului grec Ptolemeu din Alexandria (c.90 – c.168). Aceasta scriere traditional-istorica este inregistrata si de “Dictionarul enciclopedic roman” (vol. IV), de “Micul dictionar enciclopedic roman” (editia a doua, 1978), de “Dictionarul universal al limbii romane” vol. I (Iasi, 1995) apartinand lui Lazar Saineanu.

Numele renumitei cetati dacice este atestat si sub forma Sarmisegethusa, de catre istoricul grec Dio Cassius (c.155 – c.236), in opera sa “Istoria romana” (LXVII, 10), ca si de juristul roman Ulpian (170-228) in lucrarea “Digestele” (L, 15). Sub forma Sarmageze apare in “Cosmografia” (IV, 7,6) geografului din Ravenna (secolul VII).

Nicolae Andrei