Fuga printesei - basm polonez

O minunata printesa statea fermecata intr-un palat pe un varf de munte, sub puterea unei vrajitoare. Aceasta o pazea ca pe ochii din cap. Tanarul print, care era logodit cu printesa, degeaba umbla imprejurul muntelui si se uita la ferestrele palatului pe unde logodnica lui isi petrecea vremea in asteptari. Nu arareori plangea cu lacrimi amare. O ghicitoare insa miluindu-se de dansul, i-a promis s-o scape pe domnita fermecata. Sub chip de porumbel, s-a urcat pe gratiile ferestrei de la camera printesei si i-a zis:

- Iata, ai un pieptene, o perie, un mar si un cearceaf. Pleaca din palat. Daca te va urmari vrajitoarea, arunca mai intai pieptenele si-apoi fugi cat poti mai tare. de te va fugari mai departre arunca peria si pe urma marul. Daca nici atunci nu va inceta sa te goneasca, arunca cearceaful si vei ajunge la palatul tatalui tau.

Frumoasa printesa multumi din inima porumbelului pentru toate. Nu mult dupaa ceea, in cea dintai joi dupa luna noua, incalecand pe lopata si strigand: "Stii nu stii, drace, hii!", vrajitoarea a plecat le Muntele Plesuv (Lysa Gora - dupa vechile legende era unul din locurile de seama udne aveau loc adunarile vrajitoarelor). Atunci, pe la revarsatul zorilor fugi si printesa din palat. Alerga ea din toate puterile, gafaind, dar cand se uita inapoi, vede cu groaza ca vrajitoarea, care o pazea cu strasnicie, vine in goana calare pe un cocos voinic si-i gata s-o ajunga.

Atunci arunca pieptenele in urma ei si, numaidecat se uita, pieptenele se si prefacuse intr-un rau lung de-o mila si lat de-o mila, iar apoi din ele s-a intins un rau mare. Soarele, care tocmai rasarea, a inceput sa lumineze apa albastra. Se balaceau in ea carduri de gaste si rate salbatice, iar randunelele din zbor repezit o bateau cu aripile negre. Vrajitoarea, oprita pe loc de curgerea vijelioasa a apei, se uita spumegand in inima rea, cum pe malul celalalt frumoasa printesa pleaca in voie mai departe, cu pasi grabiti. Incaleca insa pe cocos, se arunca in apa, o trecut repede si se lua iar dupa fugara.

Printesa s-a ingalbenit de spaima, dar arunca inapoi peria, se uita si vazu cum fiecare fir de par se preface intr-un copac. Se ivi astfel un codru urias, intunecos, des si de nepatruns! Urlau in el haite de lupi, iar vrajitoarea, oprita in drum, o zi intreaga trebui sa se strecoare printre desisuri si vagauni.

Obosita insa, printesa nu mai izbutea sa fuga asa de iute ca la inceput. Vrajitoarea, care razbise prin padure, putea s-o ajunga numaidecat. Sarmana printesa, abia tarandu-si picioarele, arunca marul. Se uita indarat si vazu ca marul s-a prefacut intr-un munte inalt si prapastios. Spumega de manie si rautate vrajitoarea, se catara insa dupa o zi intreaga de truda sus si, de pe piscul cel mai inalt, zari cum cu pas istovit, moarta aproape de frica si oboseala, se indeparta cu greu tanara printesa.

Atunci vrajitoarea incaleca repede pe cocos, zbura de sus si era gata-gata s-o inhate pe nefericita de poala hainei, Printesa insa arunca cearceaful si, privind inapoi, vazu cum larga panza se prefacu intr-o mare fara capac. Vantul rascolea valuri inalte. Plutind pe cocosul urias, cam obosita, vrajitoarea parea de departe un troian de zapada, invartejit de spuma alba a valurilor zbuciumate ale marii.

Fericita, printesa a ajuns la palatul tatalui sau. Acolo o astepta si printul logodnic. Batranul rege a oranduit indata ospatul si nunta. Intregul palat stralucea de lumina, in vreme ce vrajitoarea aproape lesinata, calare pe cocosul slabit de putere, purtata de valuri, se uita la palatul sclipuitor, ascultand cantecele lautarilor si chiuiturile de bucurie ale nuntasilor. A bolborosit blesteme pana ce-a pierit in chinuri groaznice.

Marea intinsa a disparut deodata, lasand lesul vrajitoarei pe campiile palatului. Culorile si corbii negri fugeau de el. Au vrut oamenii in zadar s-o ingroape, caci pamantul arunca starvul murdar la suprafata. De abia mult dupa aceea, intr-o noapte cu furtuna, vantul a dus hoitul scarnav la curtea palatului in care printesa statuse multi ani sub paza vrajitoarei.