Formarea poporului roman

In timpul stapanirii romane, dacii au inceput sa vorbeasca limba romanilor, adica limba latina. Incetul cu incetul, limba dacilor s-a uitat. Cu timpul, dacii si romanii s-au contopit, incepand sa formeze un popor nou, care mai tarziu se va numi poporul roman. Limba acestui popor a mostenit gramatica si cele mai multe cuvinte din limba latina.

Poporul roman a continuat sa se formeze si in timpul migratiunii popoarelor si, cu deosebire, in timpul convietuirii cu slavii, pe care treptat i-a asimilat. Amestecandu-se cu populatia daco-romana, slavii au influentat formarea poporului roman si a limbii romane. Multe cuvinte privitoare la ocupatiile si insusirile oamenilor, precum si numeroase nume de persoane sau de localitati sunt de origine slava.

Deci, poporul roman s-a inchegat de-a lungul a sute de ani. El s-a format si s-a dezvoltat pe tot cuprinsul tarii noastre. Poporul roman a muncit neintrerupt acest pamant si s-a aparat cu vitejie impotriva tuturor cotropitorilor.

Formarea primelor statulete romanesti – cnezate, voievodate

In timpul formarii poporului roman si in vremea care a urmat, pe pamantul tarii noastre au inceput sa se injghebe mici statulete. Ele purtau numele de cnezate, iar conducatorii se numeau cneji. De obicei, un cnezat cuprindea populatia din mai multe sate de pe valea aceluiasi rau. Astfel, s-au format cnezate pe vaile Jiului, Oltului, Somesului, Crisului, Siretului.

Cand numarul acestor cnezate a crescut si cand se iveau primejdii din afara, ele se uneau mai multe la un loc, alcatuind un voievodat, in fruntea caruia se afla un voievod, adica un conducator de osti.

Aceste cnezate si voievodate nu aveau numai rolul de a se apara impotriva primejdiilor din afara ci, in primul rand, de a tine in ascultare pe cei saraci si asupriti, de a-i sili sa munceasca si sa se supuna celor bogati.