Fetita Lisuca si pisica Miaulica

Va oferim sper lectura povestea "Fetita Lisuca si pisica Miaulica" scrisa de Otilia Cazimir.

Pe fetita o cheama Lisuca, pe pisica o cheama Miaulica, iar pe papusa, Moaca. Pe fetita a botezat-o bunica, pe pisica a botezat-o fetita si i-a zis Miaulica pentru ca miauna toata ziua, iar pe papusa a botezat-o baba Tasia, care nu tine minte numele tuturor papusilor pe care le striga Lisuca si le spune, la toate, “Moaca”.

Fetita are ochii ca doi banuti de magheran stropiti cu punctisoare cafenii, iar sprancene n-are deloc. Cand vorbeste, gura i se face rotunda ca o margica. Pisica e alba, zburlita si cu ochii albastri. Numai varful nasului, captuseala urechilor si pernitele labelor is in culoarea serbetului de trandafir. Papusa e ca toate papusile care inchid ochii cand le culci si haraie cand le scoli. Tasia pretinde ca zice “mama”, dar nu-i adevarat: Lisuca a scobit-o cu cutitasul la gat si a vazut masinaria care haraie, asa cum a vazut si bobita de plumb care o face sa inchida ochii ...

Miaulica doarme in bratele Lisucai. Doarme si Moaca, in patucul ei de lemn cu retea (sa nu cada din pat prin somn, cum a vazut odata Lisuca). Pleoapele de faianta s-au coborat cu ochi de tot, uitand sus, deasupra lor, genele rare. Cand doarme, Moaaca parca-i oarba.

Lisuca alinta pisica si pisica toarce.

- Parca sforaie bunicul ... se gandeste Lisuca, si rade.

Se uita apoi la Moaca:

- Oare daca as alinta-o, n-ar toarce si ea? ... Miaulica doarme. Moaca doarme ... Ar dormi si Lisuca, dar nu paote, ca daca s-ar misca, le-ar trezi. Isi sprijina capul pe covorasul din perete. E bine si asa ... o raza de soare incearca sa i se urce pe varful pantofului. E calduta ... lisuca o scutura. Pata de soare se clatina si cade. Unde-o fi cazut?

In linistea pe care pendula din sala o imparte in bucatele, tacticos, a tresarit un zgomot. O bobita de carton, uitata sub dulap de cine stie cand, se rostogoleste pana la marginea covorului. Si in urma ei se veste, cenusiu si sperios, un soricel. Se uita imprejur cu gamaliile ochilor, apoi se asaza pe codita si incepe sa se spele, purtandu-si repede labutele aproape stravezi peste bot, pe frunte, pe dupa urechi .. lisuca rade:

- Ce mai spalat, fara apa si fara sapun! Sa te vada bunica ...

Dar soricelul nu se supara. Sta, cuminte, cu labutele la piept.

- Poate ca ti-e frig? Poate ca ti-e foame? Sa-ti aduc o farfurioara cu lapte de orez? Uite, tremuri ... Sa te culc in blana Miaulicai, ca asa-i de calda ...

Sub mana ei, fetita simte trupul pisicii incordat ca o varga de otel. Cand s-a trezit din somn? ... Ochii ingusti nu lasa sa li se vada ferestruicile albastre, si totusi privesc fioros.

Varga de otel s-a desprins: zdup!

Soricelul nici n-a incercat sa fuga. Si-a varat capul itnre umeri si a plans subtirel, abia auzit. Pe urma a tacut. Codita ii sta nemiscata pe covor, ca o jurubelnita rasucita de ibrisin.

- Ii prinzi sa sa mi-l dai mie? Mersi, Miaulica! Da’ vezi sa nu mi-l zgarii!

Lisuca sare din pat. Trezita din somn, papusa scapa din articulatia stricata, ca pe un obiect de prisos, o mana. Pleoapele i se ridica o clipa, aratand doua felioare de crai-nou cafeniu. Dar se lasa repede la loc, anume parca sa nu vada ce are sa se intample.

Lisuca intinde mainile, sa-si primeasca darul mititel. Miaulica insa mormaie cu dusmanie, ii arunca o cautatura banuitoare si, cu soricelul in dinti, fuge sub pat. Iar pe marginea covorului raman doua margelute rosii ...

Lisuca incepe sa inteleaga. Ochii ii joaca in lacrimi, colturile gurii ii tremura. Si dintr-o data isi duce amandoi pumnisorii la ochi si, razemata de dulap, se porneste sa planga cu sughituri.