Fabula - Cioara

Intr-o zi de primavara, cand timpul se reinnoise, iar padurea de salcami isi schimbase vasmantul, un pui de cioara, incercand sa zboare, a cazut din cuib.

Se spune ca acea cadere intamplatoare i-ar fi hotarat destinul negrului si golasului pui ... cate nu se spun ...

Poate ca vietatea mica si neajutorata ar fi trecut in neagra-i nefiinta, daca la radacina salcamului nu s-ar fi aflat, in chiar clipa caderii lui, un vulpoi. Si tot nu i-am fi pomenit nemurirea daca in acea factiune de secunda, vulpoil se hotara sa-l inghita. Dar nu, vulpoiul i-a crutat viata. Puiul a crescut, s-a facut cioara, iar cioara ...

Umblau asa amandoi, vulpoiul si cioara, pe coclauri, prin luminisurile padurii, pe langa paraiase, peste tot, acolo unde se adunau pasari si animale. Le studiau impreuna si plecau mai departe. Vulpoiul stia multe. Cioara, sarguincioasa, invata de la el tot ce se putea sti despre tainele si naivitatile padurii.

Intr-o zi, vulpoiul i-a povestit ciorii patania corbului credul care a scapat din cioc bucata de cascaval; i-a facut chiar o demonstratie practica, din care cioara a tras concluzii ...

Pregatiti temeinic, vulpoiul si cioara s-au infruntat cu pasari, au inselat multe, multe animale, mai mici sau mai mari si astfel duceau o viata fara lipsuri.

Dupa cateva luni, pe cerul lor insa au aparut nori negri, prevestitori de rau. Cioara povesteste ca, intr-o dimineata, cand ataca un iepuras plapand, vulpoiul a fost prins de lup si sfartecat. Asa spune ea ...

Cert este ca cioara a ramas singura sa-si duca greul zilelor. Si-a indoliat penele. Doar atat. Nu si-a scos din deznadejde, ochii cu ghearele si nici nu i-a scapat vreo lacrima din ochii tulburi.

Sosise momentul sa arate ce poate, ce stie, sa-si dovedeasca siesi ca-si poate intrece maestrul.

In luminisul unde se adunasera caprioare, iepuri, mistreti, fazani si multe, multe traitoare ale padurii, s-a aratat, intr-una din zile, cioara, caraind, cat o tinea gura:

- Cine cumpara o blana de urs? O blana nou-nouta. Adusa cu mari sacrificii din alte … paduri.

Animalele, unele au plecat, altele, mai curioase, s-au apropiat de cioara. Dupa fire si obicei …

- Cat ceri pe ea?, a intrebat timid, un fazan.

- Sa-mi dai ...

A mai lasat cioara, a mai dat fazanul si targul s-a incheiat; marfa a fost platita. Dar cand sa dea blana ... Ce sa dea? De unde sa o ia? ... Blana nici nu exista.

Ce s-a mai intamplat dupa aceea nu mai stim. S-a stabilit insa cu precizie ca atunci, acolo, in luminisul din padure, cioara facuse afaceri ... cu fazani. Si s-a mai stabilit ca atunci, in codru, s-au nascut ... bisnitarii.

In rest … Padurea ramane tot frumoasa!

Autor: Vasile Mihai