Din valurile vremii ...
de Mihai Eminescu
Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.
Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.
Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos ...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind:
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.
Articole asemanatoare mai noi:
- 28/12/2011 04:00 - O ramai de Mihai Eminescu
- 27/12/2011 04:00 - Si daca de Mihai Eminescu
- 26/12/2011 04:00 - Peste varfuri de Mihai Eminescu
- 25/12/2011 04:00 - O mama de Mihai Eminescu
- 22/12/2011 04:00 - La steaua de Mihai Eminescu
Articole asemanatoare mai vechi:
- 20/12/2011 04:00 - Cu mine zilele ti adaogi de Mihai Eminescu
- 20/12/2011 04:00 - Ce e amorul de Mihai Eminescu
- 19/12/2011 04:00 - Cand insusi glasul de Mihai Eminescu
- 18/12/2011 04:00 - Amorul unei marmure de Mihai Eminescu
- 06/12/2011 04:00 - Freamat de codru de Mihai Eminescu
